Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 31 decembrie 2012

Voi continua să visez

Pentru că altfel,
nu voi ştii să trăiesc


       N-am nevoie de dorinţe, aş vrea să le alung din mintea mea şi să-mi rămână doar fericirea. Nu voi sta să-mi adun din amintiri ce am făcut şi ce nu anul ăsta, tot ce ştiu e că am trăit şi asta în sine e ceva minunat. Nu-mi doresc minuni de la noul an, decât un set frumos de focuri de artificii şi bani sau iubire. Pentru că prea puţini le au pe amândouă.
       Pentru a nu avea exact acelaşi sentiment la exact aceeaşi oră ca anul trecut, am ieşit în oraş şi m-am plimbat printre luminile alea colorate intereant. Adineauri m-am întors, tocmai la ţanc ca să scriu asta înainte de miezul nopţii. Singurul lucru pe care mi-l doresc cu adevărat de la 2013 este să pot ajunge în Japonia la musicalul Kuroshitsuji. 
       Aşa că La Mulţi Ani! oameni care puteţi fi frumoşi, iar eu în 2013 voi rămâne cu zâmbetul meu simplu şi cu visele mele mult prea mari.

Anime Toamnă 2012

Nee, Kamisama...
DT! DT! DT!
Un cross-over GENIAL: Totul e legat de seiyuu şi baza e Shirokuma Cafe. Deci, la bar este Shogo Makishima, antagonistul din Psycho-Pass, în locul lui Shirokuma [ursul polar] - amândoi au acelaşi seiyuu, Takahiro Sakurai. La bar este Erec-sama din Ixion Saga în locul lui Penguin-san din Shirokuma Cafe - acelaşi seiyuu, Kamiya Hiroshi. La masă sunt: cu căciula de Panda, deci în locul lui Panda din Shirokuma Cafe, este Yata Misaki din K [acelaşi seiyuu, Fukuyama Jun]. Pe scan în alb este Fushimi Saruhiko din K, în locul lui Alpaca-san din Shirokuma [seiyuu - Miyano Mamoru]. Iar în spate, Yatogami Kuroh din K cu costum de Lama-san pe el, seiyuu celor doi fiind Daisuke Ono. Geeenial...!

       Aş vrea să scriu ceva relativ amuzant şi cu subînţeles aici, dar creierul meu nu vrea să coopereze, astfel că am să fiu sinceră. Scurt şi la obiect aş vrea să fie postarea asta, dar când eu vorbesc despre anime numai scurt nu iese discursul. M-am lăudat eu prin iarna trecută cum că voi mai pomenii minunile sezoniere care mă distrează şi nu prea, dar mi-a fost lene şi n-am simţit că e nevoie. Acum am însă cheful necesar, deci vă voi prezenta lista mea.

Good morning goodbye

It's not 'good', duh


       Lumina care mă loveşte pe mine niciodată nu ştie să se auto-filtreze în cantităţi potrivite. La fel şi sentimentele mele. Dar, mă întreb, există ceva ce eu aş putea face pentru a opri acest lucru? Nu ştiu, nu cred, şi în acest moment nici să vreau nu vreau. Tot ce ştiu este că, în final, am nevoie de aceste două lucruri în oricare cantitate ar veni ele.

duminică, 30 decembrie 2012

Dressed in Red

Niciunul dintre noi
nu-şi poate aminti

       Pardoseala care mereu le reflecta paşii şi uneori le pedepsea deciziile grăbite era acum pictată neatent cu dâre când transparente, când opace, de un roşu sângeriu fără miros. Umbre negre cădeau deasupra şi în urma lor, iar urmele acelui dans indecis care devenise o vânătoare între cei doi încă se mai puteau distinge pe pardoseala rece şi mută. Dorinţele neîmplinite, care le înăbuşeau visele din adâncul sufletelor lor care, neputându-şi înţelege propria putere, o doreau pe cea a partenerului, erau acum ascunse în spatele privirilor ademenitoare urmate de mişcări şi atingeri graţioase. Aerul devenise un element care trecea pe lângă ei cu fiecare adiere a buzelor lor, fără să mai fie nevoie să-i pătrundă, pentru că acum se aveau unul pe celălalt.

Pereţii amintirilor [colecţie de postere]

Şi ai obsesiilor

        Ca un labirint care niciodată nu ar fi trebuit să aibă o cale de ieşire, visele mele se pierd printre bucăţile de hârtie aliniate fără rost şi, totuşi, cu motiv pe pereţii care mă despart de lume şi mă unesc cu mine. Sunt ca o înşiruire de amintiri, momente importante şi altele de mult uitate ale vieţii mele, dorinţe şi mereu vii coşmaruri. Mă pierd privindu-le şi mă găsesc admirându-le şi uneori chiar venerându-le ca pe nişte zei ai veiţii pe care mi-aş dori-o, iar în fiecare dimineaţă le zâmbesc fals la fel cum o fac şi ele către mine.

sâmbătă, 29 decembrie 2012

Zeroless

1. Care este anime-ul tău preferat nr. 1?
...Vrei să mă omori? Nuuuuuu mă las eu aşa uşor! Kuroshitsuji, să zicem.

2. Te-a făcut vreodată un anime să plângi?
Serios plâns, nu. Şi asta mă face să mă gândesc dacă nu cumva sunt o persoană insensibilă.

3. Ce anime te-a făcut să râzi cel mai tare?
Kaichou wa Maid-sama? Aaaa nu, Ouran.

EGOIST - 名前のない怪物

Distruge-o înainte
să te distrugă

       Sunetul visului frumos a fost lăsat în urmă încet, ca o umbră. Poveştile s-au pierdut printre coşmaruri, au murit şi s-au transformat într-o cuşcă neagră ce mi-a închis dorinţele. Am vrut dreptate, poate chiar iubire, dar alături de el totul avea să fie înconjurat de o superbă durere. O ploaie neagră mi-a ars pielea şi s-a evaporat precum zâmbetul malefic de pe figura lui, iar, printre lacrimile care deveniseră şi ele negre, am privit la lumina pe care nu puteam şi nici doream s-o mai ating.

Lumini de Iarnă

Se sparg şi plesnesc
şi ne facă în ciudă cu cât de fericite sunt

1. Împodobești bradul?
Da, în ultimii ani cu Misaki de ziua mea, pe 16. Şi nu unul, ci mai mulţi

2. La ce varstă și cum ai aflat cine îți lasă cadouri sub brad?
Sub brad nu, în ghete da. L-am prins pe tata de Moş Nicolae acum habar n-am câţi ani când am început eu să am mici insomnii. Dar şi acum le spun alor mei "vreau asta şi aia şi mai ştiu eu ce de la Moşu'"

Kuragehime

Sau povestea unei fete
fără orgoliu


     Printre rezidenţii exclusiv feminini şi total înspăimântaţi de tot ceea ce înseamnă mediul social ai Amamizu-kan o găsim pe tânără Kurashita Tsukimi, o fată al cărei singur interes sunt meduzele. Într-o zi însă, Tsukimi se găseşte nevoită să invite în Amamizu-kan o tânără care prin frumuseţea extraordinară a stilului ei emană un aer mult prea plin de viaţă şi frumuseţe pentru rezidentele clădirii. Ce va face Tsukimi atunci când această fiinţă neobişnuită se va dovedi a fii ceea ce nu pare?

vineri, 28 decembrie 2012

Sperând la frumuseţea oraşului meu

"M-am prefăcut mereu că aş fi cunoscut
acea minciună pe care mi-o spuneai"

      Aceeași voce de mult cunoscută şi de la bun început iubită devine fundalul fericirii mele când trec din nou prin faţa unei scene la fel de prea bine cunoscută şi din veci iubită. Inima mi se umple de razele blânde ale soarelui şi aş vrea să alerg şi să-mi îmbrăţişez acest sentiment care e parcă mai puternic la fiecare revedere. Mi-era dor de gălăgia neauzită şi de lumina simplă, dar caldă, a felinarelor ce decorează noaptea, pe care nimeni nu le observă. Mi-era dor de locul vieţii mele.

joi, 20 decembrie 2012

Cerul iernii

Plânge peste noi
lacrimi de gheaţă


      Libertatea mereu a avut un gust superb, şi a trezit în mine o dorinţă infinită de fericire. Pe străzile oraşului meu pe care-l iubesc ca pe un amant cu care, deşi sunt extraordinar de compatibilă, mă ciocnesc mereu din cauza defectelor lui pe care nu le pot tolera, pe trotuarele murdare ale acestui oraş, nu am cum să nu mă simt liberă. Nimic nu s-a schimbat, iar trecutul lăsat în urmă a devenit o amintire care mă face să-mi dau seama cât de ireversibilă este trecerea timpului. Nu mai e mult până la vara mea.

miercuri, 19 decembrie 2012

Evanescence

"One day we won't
feel this pain anymore"

       Mi-am urmat visele şi instinctele, doar pentru a fi dezamăgită şi dezgustată. Am ţipat în dorinţa mea pentru un final al schimbării şi am rămas doar cu scâncete ale unei dureri de mult pierdute, dar de neuitat. Zilele care mai stăteau între mine şi iubirea mea, le-am numărat fără să-mi dau seama că nu pot şterge acel sentiment ce-mi roade sufletul. Astfel că m-am trezit pierdută în paradis. Când halucinaţia dureroasă s-a sfârşit, realitatea m-a lovit puternic şi neiertător, ca la sfârşitul unui vis. Am străbătut oceanele din inima mea şi am decis că un drum de întoarcere nu mai există. Însă amintirile mele m-au purtat înapoi acasă, unde am învăţat un nou mod de a sângera. Mi-am descoperit iubirea şi am vrut s-o salvez de mine, astfel că am trecut printr-o poartă a lacrimilor. Doar pentru a mă regăsi la începutul drumului, mai puternică însă.

Să te ia dracu', Bucureşti!

Oraşul iubirii
vieţii mele

         Când eram mică am visat odată că avem un ciocan imens, greoi şi care rezona graţios când distrugea greoi clădirile alea din faţa casei mele pe care nu le suportam. Şi în fiecare lovitură îmi puneam toată ura din sufletul meu, iar sufletele scârboase ale celor care m-au făcut să urăsc ţipau cu disperare, ca apoi să dispară în neant.

marți, 18 decembrie 2012

Processing dreams

Inima mea e o
reflexie infinită

       Nu vreau să fie nevoie să fiu adusă la realitate. Nu vreau să mi se spună că e nevoie să mă schimb. Nu am nevoie de concepţii care să-mi fie băgate pe gât. Am nevoie doar de visele mele.

luni, 17 decembrie 2012

Nameless Wishes

1. Sunt...Sigură că sunt sigură pe mine
2. Aş vrea...Ca visele mele haotice să fie adevărate dar în final să nu fie reale
3. Păstrez...Amintiri frumose în inimă şi niciodată ciocolata în dulap
4. Mi-aş dori...Doză zilnică de iubire şi ciocolată. Şi o TABLETĂĂĂ

Sindromul timpului

Opreşte-te pentru mine,
dragă

       Visele sunt precum firele de nisip din apa tulbure, atât de multe încât ne înconjoară ca pe nişte dorinţe efemere, dar atât de greu de prins în mână încât ne întrebăm dacă există cu adevărat. Depinde doar de noi, fie vom lupta cu monotonia apei care în final va fi secată, evaporată, lăsând în urmă micile bucăţi de vise pe care le vom putea strânge cu putere în pumni, sau vom privi nepăsători, nedoritori sau neputincioşi cum viitorul se adânceşte printr-o presărare ce ne va lăsa doar cu monotonia timpului.

松下優也 - Naked Night

"Let me see your everything
Tonight"


       Dorinţa lui arzătoare a devenit din prima secundă suferinţa mea. Vocea lui melodioasă care mă chema ca un miraj al fericirii, cu şoapte dulci şi cuvinte imposibile, îmi făcea sufletul să sângereze, iar fiecare replică era ca un glonte înfipt adânc în iubirea mea. M-a sfidat, m-a trădat cu cineva inexistent care aş fi putut fi chiar eu, m-a înşelat cu un zâmbet sincer pe faţă şi cu pasiunea în ochi şi m-a lăsat, în final, satisfăcută de ideea crudă a unui viitor imposibil.

duminică, 16 decembrie 2012

16 ani pe 16 decembrie

N-am avut parte
de prima zăpadă azi

        Şi totuşi, tot ce pot spune acum este că sunt recunoscătoare. Vieţii care mă omoară cu realitatea ei în fiecare zi, universului pe care mi l-am creat singură şi în care mă simt iubită şi părinţilor mei care m-au adus pe lumea asta şi m-au ajutat să trec prin suferinţa adusă de ea cu ajutorul fericirii. Mai sunt recunoscătoare prietenilor mei care m-au acceptat aşa cum sunt, care au râs cu mine, dar şi oamenilor care m-au dezamăgit şi m-au făcut să-mi dau seama că şi despărţirile au un rost. Ar trebui să-i fiu recunoscătoare şi timpului, fără de care nu aş fi ajuns aici. Sau poate că nu?

sâmbătă, 15 decembrie 2012

I became married

It's like having an
everyday blast


      Printre cuvintele simple, dar importante doar pentru că mi-erau spuse de ea şi nu altcineva, auzeam versurile unei iubiri imposibile. Şi mâinile ei blânde îmi mângâiau visele şi se pierdeau prin părul meu care devenise plăcut de încurcat. Aş fi vrut să rămânem împreună, ca să ne pierdem în râsete şi idei pe care numai noi le înţelegem.

luni, 10 decembrie 2012

First snow


   Dacă în cei o mie de ani ai acestui vis ar fi să ne întâlnim de o mie de ori, iubirea mea ar fi la fel de milenară precum zăpada care a căzut curată peste viaţa ta. Şi, în îmbrăţişarea noastră, care va încălzi pământul şi va topi zăpada, ne vom vedea înconjuraţi de miracolul unei flori înflorite în mijlocul iernii.
Daca nu te-aş fi întâlnit, nu aş fi plâns atât de dorul fericirii.
___________________

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Suferinţa nu se poate sfârşi decât cu mai multă suferinţă.


Şi ce e cel mai dureros e faptul că el mă iubeşte mai mult decât mă va iubi cineva vreodată.

miercuri, 5 decembrie 2012

Vând "A Devil and Her Love Song" vol.1

Cum spune titlul ^^ Manga este mai cunoscută după titlul japonez, Akuma to Love Song.

Akuma to Love Song este o serie manga shojo, deci intră în genul romanţă scrisă pentru fete. Link către pagina de pe MangaShop a volumului, unde se găseşte şi un review scris de mine. Volumul ar putea fi, pe lângă posibilitate de a deveni parte a unei colecţii personale, un cadou drăguţ.

Este nouă, în stare perfectă, a fost răsfoită cu atenţie de vreo două ori. Precizez că a fost cumpărată de la o convenţie, preţul de pe coperta din spate a fost dezlipit cu atenţie şi lipit în înteriorul acestei [adică pe coperta 3]. 

Preţul este 36 de lei, cât despre taxele poştale, aş putea să le suport eu, dar aş prefera să nu. Livrare personală în Bucureşti. Sunt dispusă să o dau şi la schimb, dar sunt puţine manga pentru care aş da-o la schimb, dacă sunteţi interesaţi, întrebaţi.
Cei interesaţi să lase un comentariu cu o modalitate de comunicare, telefon/adresă de e-mail.

duminică, 2 decembrie 2012

GUILTY CROWN


     După izbucnirea "virusului apocalipsei" în urma unui incident numit "Lost Christmas" în anul 2029, Japonia se află sub controlul organizaţiei multinaţionale numite GHQ. Zece ani mai târziu, în Tokyo, tânărul Ouma Shu, în urma întâlnirii sale cu Yuzuriha Inori, devine conştient că are o abilitate foarte rară şi puternică. "Mâna dreaptă a Regelui" îi dă puterea de a extrage din oricine "void-ul" unic pe care-l are acea persoană, o materializare sub formă de unelte sau arme a inimii fiecărui individ. Ce va face acesta când va afla că tânără Inori este parte a unei organizaţii numite "Undertakers", care luptă pentru restaurarea conducerii proprii a Japoniei, organizaţie care-i dă lui Shu posibilitatea de a se alătura lor?
 
back to top