Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

miercuri, 31 octombrie 2012

Sunetul Iubirii

恋音

     Cu inocenţa ta şi carisma mea se amestecă culorile curcubeului şi vom mâzgăli cerul cu săpun. O linie a unui vis, miracole acumulate; dacă umpli o mărgea de sticlă cu dorinţele tale, ea se poate transforma într-o bijuterie. Dacă iau plictisitoarea mea rutină şi mi-o aşez în palmă, suflu uşor asupra ei, număr până la trei şi Tărâmul Minunilor se dezvăluie în faţa ochilor mei.

For my beloved

ただ2人でずっと揺られてたいだけ
tada futari de zutto, yuraretetai dake

        N-am văzut-o niciodată plângând cu adevărat. Şi nici n-am vrut, pentru că am simţit că atunci când i-aş fi văzut lacrimile, aş dezbrăca-o de puterea ei şi i-aş vedea transparentele slăbiciuni. Nici ea nu m-a văzut plângând, şi nu pentru că mi-ar fi frică să-i arăt slăbiciunile mele, ci pentru că sunt prea mândră ca s-o fac. După atâta timp, care defapt a trecut în câteva momente, îmi dau seama că atunci când sunt cu ea singurul lucru pe care îl simt este iubirea.

duminică, 28 octombrie 2012

Beat it, Love!

Or just let me
beat you


     Dragostea te bate? Nici o problemă dacă eşti masochist. Şi dacă nu eşti masochist, atunci bate-o tu pe ea. Ceea ce înseamnă că eşti sadist. Pentru că teoria lui Kagerou este incontestabilă.

Amintiri pe raft

Sau înşiruirea
uitării inutile

       Îmi place să zâmbesc în modul ăla uşor compătimitor, fie că o fac din cauza regretului sau din cauza amintirilor care-mi trec prin minte. Zâmbetele acelea luminoase, care vin odată cu fericirea excesivă, le ador, dar acelea trebuie scoase cu cleştele din adâncul inimii mele. Până când voi găsi persoana pentru care voi zâmbi sincer, am să trăiesc în acest mic tărâm al minunilor care poate fi numit viaţa mea.

vineri, 26 octombrie 2012

Războiul normalităţii

Continuă cu putere

      Nu mi-e frică să recunosc, îmi place să râd. Cui nu-i place?! Nu de alţii, ci cu alţii. Nu de mine, ci cu mine. Când însă ceea ce ar trebui să fie o bucată intensă de fericire se dovedeşte a fi o doză frumoasă de nervi, de prostii ieftine pe care, deh, trebuie să le înghit. Dar ce pe mă plâng?! Totul merge perfect.

miercuri, 24 octombrie 2012

Go home, Ted

You're drunk,
Ted

    Pentru că urşii au prioritate. Pentru că atunci când devii urs(uleţ), pe lângă faptul că îţi însuşeşti extraordinara abilitate de a mormăi fără ca cineva să creadă ca asta ar fi anormal, îţi dai upgrade la lăudatul statut de pedo. Not Pedobear, it's Pedoted, got it? Lumea devine ceva mai luminos, mai puţin prietenos, şi care te tratează ca pe o jucărie. Because they don't know you're the pedo one.

marți, 23 octombrie 2012

Is it better on the other side?

"Avem o ţară...!"
Şi eu vroiam să spun asta.

     Nu vreau să cred că tot ce este bun, cult, frumos şi bine gândit se doreşte a fi înghiţit, a fi distrus împreună cu orice urme legate de el care ar putea rămâne generaţiilor viitoare. Dar poate că ceea ce eu îmi zic în fiecare zi, singurul lucru care defapt mă ajută să continuu tot ce înseamnă a trăi, se aplică şi pentru ţara mea, şi pentru univers în general: "dacă eu nu ţin la mine, atunci cine o să o facă?". Şi ce e cel mai groaznic este potenţialul irosit.

duminică, 21 octombrie 2012

SUPER DRIVE

Eşti misterul meu


      În acel moment realiză că existau infinite şi extraordinar de variate metode de a-şi ameţii memoriile. Se aruncă inconştientă în mijlocul mulţimii care se lasa purtată de acelaşi sunet şi se bucură de sentimentul efermer în care virbaţiile podelei o înconjurau. Acum nu îşi mai amintea acele momente în care regretul îi ţipa în inimă, ci doar luminile puternice şi sunetul care prin faptul că i se părea atât de cunoscut devenise îmbătător o făceau să se simtă liberă. Ironic era că ea se alinta cu sunetul iubrii de care voia să scape.

sâmbătă, 20 octombrie 2012

I AM ME

HE IS HIM


     În faţa ochilor mei dansau lumina şi întunericul, iar din spatele celor două vise a căror uniune devenise realitate, privirea lui a tăiat precum sunetul vântului aerul. Mi-a cântat mie, pentru mine, din sufletul lui către inima mea; dorea ceva pentru care ar fi făcut orice. Dar universul lui a fost înecat de lacrimile cerului care acum curgeau şiroaie, doar pentru a realiza cât de ridicolă a fost intensitatea sentimentelor lui. Ploaia a continuat să-l taie ca o mie de lame, iar inima lui s-a sfărâmat odată cu speranţa acum inexistentă a viitorului. În urma ultimei zăpezi şi-a spus 'adio', dar vocea lui n-a mai putut ajunge la destinaţie. Şi totuşi dorul, şi poate luminile oraşului, l-au aruncat într-o agitaţie din care numai amintindu-şi propriile slăbiciuni a putut ieşi. În acel moment mi-a trimis din nou uîn zâmbet şi am simţit că tot ce îşi dorea el era o dorinţă. Mi-am pus încrederea în el pentru că i-am simţit propria încredere în sine, pentru ca în final să-l aud cum se îneacă în amintirile primei zăpezi. Pentru un moment s-a simţit atât de singur încât a vrut să-mi spună 'la revedere', dar cea ce la trezit a fost, ironic, o halucinaţie. Ar fi vrut el ca totul să se termine într-un sărut dar, s-a mulţumit cu sinceritatea.

Sebastian being Sebastian


    Creierii mei sunt distruşi, cenuşă, praf, s-au dus de mult. Aaaaaaaaand...they're gone. Nu mai e nevoie de cuvinte. Am chef să fac chestia asta tradiţie. 
Capitolul 74, pagina 24

E ora cinci şi încă nu ştie cât e ceasul?

Scuze,
vroiam să zic "data de 17"

       M-a fulgerat ideea cum că viaţa în sine este o eroare, dar asta ar însemna să mă numesc pe mine însumi un eşec. Lumina ultimelor zile m-a cam orbit, astfel că am ajuns să nu mai percep nimic în afară de fericirea din jurul meu. Am furat o bucată din acea fericire şi lumea mea momentan seacă a prins nişte sunet.

vineri, 19 octombrie 2012

Luminile oraşului

Încă un motiv
pentru care îmi displace soarele

     Lumea mea seacă a devenit mai luminoasă când întâmplarea a făcut să mă găsesc în mijlocul amintirilor. Întâmplări neimportante şi momente scurte, care acum vor fi uitate din cauza peisajului care nu a avut altceva mai bun de făcut de cât să se schimbe. Numai eu am rămas la fel, acel animal nocturn.

Dragostea nu dispare, se transformă

"Voi deveni vântul
care te îmbrăţişează blând"


     Îmi place să mă înec în amintiri, e adevărat. Şi asta poate că e suferinţa mea, dar e prea dulce pentru a vrea să renunţ la ea. Precum fiecare privire plină de compasiune pentru mine însămi pe care mi-o aruncam, sentimentele de atunci au dispărut odată cu faptul că nu am mai avut cui să arunc acea privire. Până azi.

joi, 18 octombrie 2012

I want to be...

...crushed down


      Ploaia de metal care rănea pământul cu fiecare picătură cădea neîncetat peste o lume care nu mai merita dreptul la viaţă. Se secase pe sine atât de tare şi ajunse la un nivel de distrugere atât de mizerabil încât, acum, viaţa ei se scurgea uşor, însă fără nici o dâră de sânge. Nici sânge care să curgă din rănile ei nu mai avea, iar lacrimile ei aveau să devină propria-i distrugere.

Things about myself

Furată de la Miss Phantomhive.
Poa' s-o ia ciiiiiine vrea.

1. What is your best friends name?
...Ioana
2. What color underwear/boxers wearing now?
Gri
3. What are you listening to right now?
4. What's your favorite number?
N-am. Dar 16, dacă ar trebui să zic unul.
5. What was the last thing you ate?
...o chiftea

luni, 15 octombrie 2012

"Te daisuki mult"

Watashi mo~
>.<

         Confuzia tipică fiecărui început de săptămâna nu m-a cruţat nici în această zi de luni. Valul vieţii din jurul meu m-a convins să-mi deschid ochii şi să îmi dau silinţa să trăiesc, deşi universul meu a devenit mai sec fără fundalul cu care mă obişnuisem. Însă sentimentul cu care mă obişnuisem într-o astfel de situaţie a dispărut de mult, astfel că n-am avut de ales de cât să mă înec în confuzia unei fericiri care a devenit rutină.

duminică, 14 octombrie 2012

Kokuhaku

告白
"Confesiune"
Sunteul dispariţiei unei persoane importante.


      O clasă de gimnaziu japoneză, o oră de dirigenţie la care nimeni nu pare a fi interesat de cuvintele pe care diriginta le are de spus. Doamna profesoară Moriguchi Yuuko, a cărei copil de patru a fost găsit de curând înecat în piscina şcolii, incident numit de poliţie un accident, face tabla să scârţâie zgomotos în timp ce scrie pe ea cuvântul "viaţă". Ea este convinsă că fata ei a fost ucisă de doi dintre elevii clasei la care predă, dar ce sa va întâmpla când în Japonia copii sub paisprezece ani sunt protejaţi de legea juvenilă, şi, deci, nu pot fi pedepsiţi chiar dacă comit o crimă?

Vampire Knight Soundtrack

"The next time you open your eyes,
the world might have already changed"


     Visând în interiorul lumii ei de cristal, fata era conştientă că lucrul pe care şi-l doreşte nu va fi niciodată al ei. Şi totuşi, în adâncul inimii ei, ţinea strâns acel fir fragil al speranţei. Fusese închisă într-un univers al uitării, în care ochii ei vedeau cu totul altă lume, iar latura aceea crudă, neiertătoare şi rece nu avea cum s-o ajungă. Însă cuşca ei de sticlă a fost spartă, şi fata s-a trezit într-o lume în care avea tot ce şi-a dorit. Dar acea fericire avea un preţ greu, pentru că, pentru o clipă în care avea să zâmbească, avea apoi de suportat secole de durere şi întuneric.

THE MOST BEAUTIFUL DEATH IN THE WORLD

"Voi deveni sabia ta"



        Din ordinele reginei, Contele Ciel Phantomhive trebuie să investigheze o serie de crime care are loc în Londra secolului XIX. Sau, mai bine spus, trebui să-l asiste pe majordomul lui, Sebastian Michaelis, în investigharea pe care practic acesta o va duce. Între timp, în cadrul Societăţii Shinigami-lor apare o problemă: există un anume număr de suflete care nu pot fi colectate. Astfel că Alan Humphries şi prietenul său, Eric Slingby, sunt trimişi să se ocupe de caz.

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Innocent Girl III


      Simţind cum o picătură rece îi tăie parcă partea stângă a gâtului, Ren îşi întoarse privirea care până atunci căzuse intens asupra lui Masato şi privi pierdut tavanul, în timp ce oftă uşor. Nu-şi mai înţelegea dorineţele, sau pur şi simplu lăcomia lui îl făcea să creadă că totul e mai complicat. Nu dorea să piardă ceea ce căzuse în mâna lui, aruncat de un destin crud şi imprevizibil, şi asta devenise coşmarul lui. Şi totuşi, putea el să trădeze încrederea acelei persoane ale cărui sentimente pentru el deveniseră atât de evidente? Se întreba dacă capriciile lui sunt mai importante decât iubirea lui Masato. Şi nu conta către cine era îndreptată acea iubire.

vineri, 12 octombrie 2012

Îmbrăţişând valurile realităţii

Cannot escape my own
hallucination


        Norii care atunci acopereau cerul precum o draperie grea mă făceau să mă simt cea mai fadă persoană de pe lume în acel moment. Nu ştiu dacă pesimismul lor era transmis mie sau invers, dar tot ce simţeam e că vreau să dispar o dată cu dorinţele mele. Ironic e că mi-era dor de nori.

joi, 11 octombrie 2012

Sir Sunny Sunshine

Why?
Scumbag sun!


      Aş vrea să-l prind în mână şi să-l trag cu toată forţa mea, uneori inexistentă, pe pământ. De ce îmi dă speranţe false, se joacă cu dorinţele mele şi mă face să-mi întorc privirea de câte ori îl privesc. Defapt, nici nu îndrăznesc să-l privesc, e prea strălucitor pentru privirea mea care a început să-l urăsc. Şi totuşi, cum aş putea trăi fără el?

luni, 8 octombrie 2012

松下優也 : 20101225~Last Night Show~

"Feel me"
      Scăldat de lumina strălucitoare şi înecat în privirile celor care-i strigau numele, fiecare secundă a devenit pentru el un vis împlinit. Am devorat fiecare moment în care simţeam pasiunea şi vocea lui, şi i-aş fi devorat şi acea bucăţică din suflet pe care ne-a pus-o în faţă dacă nu aş fi vrut ca momentul să fie etern. Fiecare mişcare a lui, venită dintr-un instinct pe care mi-e atât de uşor să-l înţeleg, era o piesă din acea simfonie care nu era nimic altceva decât a-l privi.

sâmbătă, 6 octombrie 2012

Bucuria unei balade inutile

M-am aruncat din nou
în viaţă

     Am îmbrăţişat fericirea pe care am creat-o cu mâinile mele, eu însumi, mie, pentru mine. Am dovedit că eu sunt singura care poate face alegeri pentru mine, şi aşteptările mele, de mult ori aducătoare ale dezamăgirii, m-au făcut să-mi dau seama că-mi lipsea optimismul. Acum mă bucur de fiecare secundă din rutina mea care a devine din ce în ce mai interesantă.

Music Roll

Azi am postat numai despre muzică, şi na! coincidenţă, am dat şi peste asta. Şterpelit-am'o de la Mazăre.


Numește patru trupe preferate:

1. Evanescence
2. GRANRODEO
3. Monarchy
4. Draw the Emotional [sau yuyoyuppe; nu ştiu dacă e neapărat o trupă, dar am ascultat prea multă muzică de-a lor ca să nu-i includ]

Care a fost prima melodie ascultată de la numărul 2?
Kanariya

Ce album preferat ai de la numărul 1?
Ador The Open Door, dar n-am apucat să ascult Evanescence. Ştiu, ruşine să-mi fie.

Ai auzit vreo melodie de la numărul 4 la televizor? Care?
Dăăhăăă, aş vrea eu. Pe Nico Nico, poate.

Singing my heart out

It was my voice
you heard in the darkness


       Vreau ca cineva să mă audă, dar nu cred c-aş mai putea cânta dacă aş ştii că mă aude cineva. În adâncul sufletului meu aş vrea ca măcar o dată să mă scald în lumină şi ţipete, să simt cum universul meu se învârte nu pentru că ascult, ci pentru că sunt ascultată. Şi mi-aş dori ca singura mea iubire să înflorească îmbrăţişată de căldura purtată de vânt a vocii mele.

We Wanna R&R SHOW

Or my GRANRODEO
experience


       Au luat în mâinile lor simplitatea, banalul, şi l-au transformat într-o explozie care dă dependenţă. Datorită fabulosului pe care l-au creat din nimic, prin faţa ochilor mei a trecut culoarea vieţii, cu toate zâmbetele şi lacrimile cu care vine ea. Şi-au creat o lume a lor în această lume monotonă, şi fiecare om care i-a ascultat, poate chiar şi înţeles, a devenit parte din acea lume în care visele rămân vise, dar niciodată imposibile.

joi, 4 octombrie 2012

Long forgotten

Sau din amintirile
ultimei iubiri

      Îi mângâiam ușor părul și zâmbeam nu amar, dar nici fericită, pentru că știam că, atâta timp cât nici măcar nu-și ridică ochii către cea care-l atinge, el niciodată nu va putea să se gândesc la mine așa cum mă gândeam eu la el. Am trăit știind că viitorul nu-mi va urma sentimentele și acum îmi dau seama că existența mea pentru el a fost ceva neînsemnat.

luni, 1 octombrie 2012

Killing the suffering

"Într-o zi am să-l omor"

     Ironic e faptul că îmi calc unul dintre cele mai importante principii după care îmi duc viața: să nu mă las afectată de alții. Nu pot, pur și simplu nu pot să fiu atât de nesimțită încât să nu-mi pese. Și, deoarece persoana pe care eu o consider cea mai slabă din întreaga lume, este în stare să facă ceea ce eu nu pot, îmi dau seama cât de puțină putere am eu însumi.
 
back to top