Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 30 septembrie 2012

Hugness

"Hai să te mai îmbrăţişez
încă odată"

        Smile, stop smiling. La asta m-am gândit când mi-am dat seama cât de entuziasmată sunt din cauza unui singur mesaj. Şi cred că a fi împreună cu acea persoană e singura rutină de care nu m-aş  putea plictisi. Ştii, tu trebuie să-ţi dai seama cât de bine ne potrivim noi.

miercuri, 26 septembrie 2012

Kuroko no Basket

"I will be the shadow
to your light"


     Echipa de baschet a gimnaziului Teiko: clasa care a câştigat trei campionate la rând, cu cinci jucători pe care-i puteai întâlni o dată la o generaţie, supranumiţi "Generaţia Miracolelor". Dar, se pare că ar fi existat un al şaselea jucător pe care cei cinci îl considerau special.
     Kagami Taiga, un proaspăt licean venit din America, se înscrie în clubul de basket al liceului Seirin, şcoala în care era înscris. Acolo îl întâlneşte pe Kuroko Tetsuya, un băiat care, pe lângă faptul că nu ştie să joace baschet, nu are aproape nici un pic de prezenţă. Ce va face Kagami când Kuroko, care nu e chiar atât de praf pe cât pare, îi spune că îl va face jucătorul numărul unu din Japonia?

marți, 25 septembrie 2012

Viitorul se lasă aşteptat

"Let's walk towards 
the world of our dreams"

       Ca orice dorinţă nu prea puternică, toamna se lasă aşteptată, în timp ce ultima suflare a verii trece pe lângă mine. Precum o umbră care vrea să-mi dea speranţe false doar pentru a-mi vedea figura dezamăgită. Trăind, realizez că lumea mea se repetă la nesfârşit, parcă cu dorinţa de a mă ameţi. Totul devine o provocare nespusă, iar eu o tratez ca pe aspectul palpitant al rutinei mele.

vineri, 21 septembrie 2012

Mr. "Broken Heart"

Tears failed to convey
the regret


      Precum picăturile reci care loveau asfaltul acum colorat de nuanţa unui sfârşit inevitabil, lacrimile lui cădeau încet peste viaţa care, lovită de extazul întunericului, devenise purpurie. Viitorul, care acum nu mai avea nici o şansă să renască, devenise un vis orbitor. Iar trecutul, acel trecut care acum ar trebui să fie cea mai puternică dorinţă a lui, îi trecu prin faţa ochilor în doar o secundă, şi se opri la acel zâmbet trist.

miercuri, 19 septembrie 2012

Ce este fericirea?

Ceva ce trece precum
briza libertăţii verii


        Lumea nu e a mea, e în sufletul meu pentru că acea persoană este alături de mine. Acum îmi dau seama că atunci când extazul bucuriei mă înşela, făcându-mă să cred că lumea e mea, totul era o minciună. Mă minţeam eu, pe mine însămi, pentru mine. Fie că o făceam intenţionat sau nu, viaţa mea părea mai colorată când ştiam că mă aflu eu şi iubirea mea, într-o lume a noastră. Zâmbesc în fiecare zi, niciodată fals, dar aproape niciodată din toată inima.

luni, 17 septembrie 2012

I Will Forever...

...remeber that time's
feelings.


      Mi-am dorit schimbarea, dar acum îmi pare greu s-o fac. O iau din nou de la capăt, şi parcă psihicul meu nu mai rezistă, plângând după nişte linişte. Dar odată ce a început, ca o furtună peste pământul uscat de liniştea verii, va trebui să învăţ să mă bucur de gălăgia care va deveni rutina mea. Acum, însă, nu e nevoie să rezist, e doar nevoie să mă bucur.

Quartet

"Nu tu îţi decizi valoarea,
altcineva ţi-o decide"


       Takeru este un tânăr care îşi ocupă timpul, din propria lui voinţă şi nefiind angajat de nimeni, cu neutralizarea grupărilor care vând droguri. Acesta, împreună cu Shun, o descendentă de a treia generaţie a unui japonez rămas în China după al doilea război mondial, sunt angajaţi de ofiţerul Kuchinawa pentru a acţiuna sub acoperire în locul poliţiei în oraşul "Midori", un cartier unde se refugiază rezidenţi ilegali. Cei doi colaborează împreună cu tânăra Kasumi, care, reuşind deja să se infiltreze în mafia locală, le trimite informaţii despre aceasta. Ce se va întâmpla oare cu aceşti trei camarazi, care, aflaţi în mijlocul unui necunoscut neprimitor, descoperă faptele şocante care sunt ascunse în adâncul districtului în care par a fi în altă lume?

duminică, 16 septembrie 2012

松下優也: 3rd Anniversary Special Live

"Tokashiteru yo!"


      Acea lumină pe care aş fi vrut s-o simt cu adevărat, deşi era prea târziu, mi-a încălzit totuşi sufletul. Aş fi vrut să-i pot spune cât de frumos este el în ochii mei, dar visul meu a rămas dorinţa de a mă întâlni cu el în vis. Ar fi un lucru minunat, dar până îl voi întâlni, voi continua să dorm.

sâmbătă, 15 septembrie 2012

Isterie de noapte - lvl: sleepover

"Ştiţi, ai mei pleacă mâine de acasă..."
"Eu vin.""Şi eu.""Şi eeeeu."

       Există unele momente care, trăite alături de persoanele potrivite, pot deveni amintiri de neuitat. Astfel că noi, care nu ne putea odihni din cauza luminii nopţii, am trecut spontan printr-un mic carusel al discuţiilor relativ inutile, al momentelor de isterie şi a sesiunilor de elogiere a pereţilor mei.

2U

Nu mă lasă aici,
când avem paradisul lângă noi.


      După ce uşa s-a deschis am păşit într-o lume ameţitoare, doar pentru a realiza cât de natural este faptul că sentimentele mele erau atât de profunde. Fără a ştii ce înseamnă cuvântul dragoste, m-am îndrăgostit şi iubirea mea rămas neschimbată pe lângă timpul care trecea. Odatu cu dulcea adiere a verii am crezut că viaţa mea s-a transformat într-un paradis de lumină. Întunericul nopţii şi singurătatea care vine cu el mi-au adus aminte că iubirea mea era de mult cenuşă. A fi alături de acea persoană devenise ceva atât de complicat, dar acea blândă melodie care era aceeaşi ca la început m-a făcut să-mi amintesc de sentimentul pur de la început. Mi-am recâştigat libertatea pentru că am ales să-mi accept destinul şi am continuat să ascult acel cântec care era numai pentru mine. În final am înţeles că aveam să trăiesc într-un exces de iubire continuă.

vineri, 14 septembrie 2012

Back to life

Trec prin viaţă,
făcându-mi loc prin ea.


       I realised that sometimes obtaining what you desire may not bring you actual happiness. I got what I wanted, but together with it came a responsibility that I would've been better without. I suppose that is how life actually is, a two sided feeling. Still, I will try to enjoy it just the way it is.

Natsuyuki Rendezvous

Prima impresie aici.

      Recomand celor care chiar au de gând să vadă acest anime, să ignore total această postare [cel puţin până vedeţi anime-ul, e urât din partea mea să spun oamenilor să nu citească ce scriu, dar aici avem un caz particular] şi să vadă Natsuyuki de la zero, fără vreun indiciu despre poveste, personaje, seiyuu sau muzică. Pur şi simplu pentru că eu, care am făcut asta involuntar, cred că experienţa va fi mult mai intensă în modul acesta.


      Tânărul Hazuki are grijă să-şi îmbogăţească aşa-zisă grădină din apartamentul său în fiecare zi, trecând pe la florăria Shimao. Adevăratul lui scop nu are însă nici o legătură cu ghivecele pe care le achiziţionează - el este îndrăgostit de cea care se ocupă de magazin, Shimao Rokka. Astfel că Hazuki se angajează part-time la acea florărie, doar pentru a descoperi că există un lucru care stă împotriva unei posibile relaţii între cei doi: fantoma soţului lui Rokka. Nu numai că Shimao Atsushi bântuie apartamentul soţiei sale de când a murit, dar Hazuki este singurul care-l poate vedea. Ce va face Hazuki când află că Rokka încă nu a trecut peste moartea soţului ei?

miercuri, 12 septembrie 2012

Sfârşiturile nefericite vor fi întotdeauna inevitabile

I want to ravage...wrong, rock with you


     Şi această regină a regatului Parapluto, după ce a fost înşelată şi trădată într-un mod mizerabil de inocent de partenera cu care conducea cu cruzimea ceştii de ceai regatul, a decis să-i ignore total prezenţa acesteia. Partenera a decis să-şi urmeze adevăratul vis şi să-şi deschidă o casă din turtă dulce, unde să vândă cu un zâmbet larg pe faţă acea otravă pe care oamenii de rând o numeau "dulciuri". 
     Într-o zi însă, regina cu părul de culoarea vatei de zahăr a ieşit la plimbare înconjurată de nişte păsări mici şi colorate, singurele fiinţe pe care le agrea, pentru că îi cântau frumos în fiecare dimineaţă. Regina credea că cine nu e în stare să-i cânte frumos de dimineaţă, nu are valoare. Din nefericire, singura persoană capabilă de acest lucru era partenera care acum distribuia sfânta dulce otravă prin regat, rugându-se ca dulciurile care implorau iertare să ajungă şi frumoasa regină. 
     Această puternică dorinţă a ei i-a adus însă sfârşitul iubitei conducătoare: într-o zi partenera făcea entuziasmată nişte clătite cât se poate de normale, când însă, jucându-se cu una dintre ele în tigaie, clătita alunecă, zbură cu o dorinţă imensă de libertate spre fereastra deschisă şi, trecând printr-un câmp magic care o făcu de un miliard de ori mai mare, pică fix peste frumoasa regină care, când sesiză că cerul se întunecă şi miroase a clătite, tot ce putu spune fusese un „Gah…!”.

Dedicat lui Misaki.
Cine e Misaki?

"Tu asta, de pe Parapluto cu părul lung, rozaliu aşa şi ondulat, cu genele lungi, c-o fustă frilly ce culoare vrei tu, d'aia din tul, cu your big and amazingly beautiful chest, cu degetele lungi şi cu o cană d'aia de ceai superbă în mână şi cu o figură de genul "madmoiselle, how could you have ever even thought about being superior to me?"

That Butler, Friendship

"Yes, My Lord"

         Contele Ciel Phantomhive, sau mai bine spus majordomul perfect al acestuia, Sebastian Michaelis, este în mijlocul pregătirilor pentru un bal care avea să aibă loc în conacul acestuia, când trei noi invitaţi apar, veniţi din Japonia. Ca parte a ospitalităţii englezeşti, contele îi învită pe cei trei la bal. Însă, în timpul petrecerii o intruziune nedorită are loc, marcând astfel începutul misterului ce-i înconjura pe cei trei japonezi.

luni, 10 septembrie 2012

Ţipând în ploaie

"N-am nevoie de viitor,
vreau să rămân în trecut"


        Eşecul trecutului îi tăiase speranţa încet, odată cu visele pe care nu mai avea sens să şi le împlinească. Cerul părea să nu înţeleagă alegerea ei, şi acum îşi lăsa peste lumea care pentru ea devenise o cuşcă, lacrimile reci care îi tăiau sufletul cu fiecare atingere. Realitatea avea să devină vis.

Mii de kilometrii

Peisajul neschimbat,
şi totuşi diferit

       Nu era timp de discuţii filozofice, timpul şi pământul trecea pe lângă mine şi simţeam cum distanţa dintre mine şi visele mele se lărgea. Nu ştiu dacă ar fi fost mai bine dacă dorinţele mele s-ar fi împlinit, nici nu simt că am lăsat neapărat timpul să-mi scape printre degete, dar ştiu că nu voi mai face asta a doua oară.

Răcoarea toamnei...

...mă va lovi peste un mileniu

     În aşteptarea acelui dezgustător sezon care mă rupe pe mine de visele mele, hai să aducem un elogiu nu toamnei disperărilor mele, ci frunzelor care veşnic cad şi ne taie drumul spre noi orizonturi. Nu, nu mă arunca în vârtejul tău, toamnă dragă. Tu eşti minunată, e viaţa mea cea care mă face să te urăsc.
Matsushita Yuya - L.o.L.
Ironic titlul, pentru că melodia e praf de tristă.

SEE YOU

You're Beautiful,
Yuuya


     Stând de celalată parte a uşii, singurul lucru pe care l-a putut face a fost să-i mulţumească. Acelei persoane care o iubeşte atât de mult încât, deşi tot ce i-a putut dărui îi final a fost o cruzime neînţeleasă, i-a spus să nu-şi uite zâmbetul. Neuitându-şi zâmbetul, a înţeles ce este frumuseţea pe care o vede în oglindă.
 
back to top