Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 31 martie 2012

31 martie

La mulţi ani Anaaaa~!

         Tocmai realizez că mi s-a făcut dor de nebuniile pe care le făceam acum un an prin casa mea cu gaşca mea de puştani extremi. Deşi astăzi nu s-a îmbătat nimeni, nu s-a vărsat bere sau sentimente şi nu s-au făcut farse periculoase, a fost o zi frumoasă şi de neuitat. Cash Cash [le boss, I mean] a făcut şaişpe ani. Teehee, să vezi la iarnă când fac eu şaişpe, ce mişto o să fie. 

vineri, 30 martie 2012

Plouă cu ultraviolete în Kyoto

Zile din alea nebune,
în care ţipi fiindcă, frate,
e mişto să fii un geniu printre idioţi!

        Uşor, dar parcă sigur, zilele alea epice ale vieţii dusă la extreme se întorc în doze, mici, scurte şi cu efect garantat. Şi deşi străzile radiază de prostie în fiecare zi, hai să vedem partea bună! Numai noi, aşa cum suntem, putem străluci chiar şi prin ploaia întunecată şi rece. Asta o ştiam de mult, dar parcă timpul m-a făcut să uit.

joi, 29 martie 2012

Another

"Mai bine...ai fii atent.
Se poate...să fi început deja."

         Cu 26 de ani înainte, în a treia clasă din clasele de seniori ale şcolii generale din nordul oraşului Yomiyama, exista un elev popular, care avea note bune şi era admirat de toţi, pe nume Misaki. După ce Misaki moarte subit, colegii lui se hotărăsc să se comporte ca şi cum Misaki ar fi încă în viaţă.
         Apoi, în primăvara anului 1998, un elev pe nume Sakakibara Kouichi se transferă în aceeaşi clasă din acel an. Acesta însă devine suspicios când observă atmosfera ciudată şi înfiorătoare din clasă, dar mai ales când face cunoştinţă cu o fată pe nume Misaki Mei, care poartă un plasture peste ochiul stâng şi este întotdeauna singură.

X-NOTE

Când adevărul te poate duce
la o moarte curdă.

     Essi este o fată relativ obişnuită, deşi are nişte puteri neobişnuite: poate să controleze sau să afecteze mediul înconjurător doar cu puterea minţii ei. Când un băiat pe nume Yuon o solicită pentru a organiza nişte evenimente ciudate legate de moartea tatălui lui şi de moarte mamei lui Essi, fata este înscrisă în institutul Xen şi începe să-şi antreneze puterile. Va reuşi ea oare să descopere adevărul, în acest drum al vieţii plin de necunoscut? Nu. Şi na'vă spoiler. >:) Bine, nu chiar spoiler. Jucaţi-vă şi vă veţi da seama.

miercuri, 28 martie 2012

Ironia ricoşează

Când idioţenia lor e atât de grandioasă,
şi deci dureroasă,
încât mă doare şi pe mine.

     Există acele specimene nedezvoltate care au puternica impresie că s-ar fi maturizat şi au deja o doză bună de experienţă. De unde, din aer?!

marți, 27 martie 2012

Painful Nosebleeds

În visele mele
n-ar fi existat stele căzătoare

Gotta love Aquarion 8->

         Nu ştiu dacă îmi place sau detest oamenii care-mi spun lucruri evidente despre mine. Depinde cum le spun. Comunicarea asta, care ar trebui să fie o artă a aruncării cuvintelor urâte delicat, a devenit imposibil de înţeles zilele astea. De curând am început să am cam multe crize de superioritate.

luni, 26 martie 2012

Grinning Girl


    Ca în fiecare zi, familia Phantomhive lua cina în grădina care trecuse cu stoicism, şi cu ceva ajutor din partea lui Sebastian, prin nenumăratele accidente explozive ale lui Finny. Contele Ciel, care cina alături de vivacea lui soţie, Elisabeth, discutau despre diversele probleme ale vieţii lor de zi cu zi, viaţă de altfel normală prin efervescenţa ei. În fiecare zi se întâmpla, deci, ceva interesant în conacul Phantomhive. Nici acea zi de vară nu era o excepţie.

joi, 22 martie 2012

You are the music in me

«Grell: This thing...I just had
a fucking orgasmic explosion in my mouth.
Sebas-chan: This is like...a mouthgasm»

Ştii, poza asta este chiar aia de la mare de care'ţi spuneam.
Seriously, Sebas-chan, if you're gonna be that perverted, than you leave no choice than to eat you up!

      Odată cu venirea primăvreii ăsteia care ne ameţeşte imaginaţia, rolurile se inversează. Şi parcă mă apucă un dor imposibil de drogul  ăla al nebuniei care creează amintiri superbe. Soushite, anata wa watashi no mirai chizu. Vreau să cred asta, şi peste 30 de ani.

Când ea şi el minţeau prin visele mele

Sentimentul pe care nu-l înţeleg,
mă întreb oare ei l-au trăit vreodată?
El nu mi-ar răspunde, iar ea sigur ar minţi.


        Dance the night away...Nu că în acea noapte am fi dormit. Nebunia vieţii ne lovise din plin, sau poate aşa aş fi vrut să cred. Zgomotul unei uşi mă trezise, doar ca să văd fumul secat de viaţă şi să simt mirosul înţepător al ţigării care mi se părea prea tare. Silueta lui melancolică şi îndepărtată îmi amintise că eşuasem în ale amorului, dar reuşisem să mă îndrăgostesc. Atunci însă eram prea ocupă să neg iubirea cu mândria mea, astfel că nu mi-am dat seama.
      Iar ea, curva mea, care nici nu ştiu dacă se bucura de mirosul aşternuturilor şi de scârţâitul groaznic al patului, făcuse lumină în cameră odată cu melodia aia. Melodia aia veche, alterată şi care nu se potrivea deloc sentimentelor noastre în acel moment. În acel moment m-am întrebat "eu ce caut aici?"
        Ironic e că acum, nici dacă aş vrea, n-aş putea să reînvii momentul acela scurt şi simplu. Vorbele pe care l-am spus atunci s-au dus odată cu fumul de la ţigara lui, doar melodia şi figura lor a rămas, poate la fel ca înainte. Eu m-am înecat în amorul meu neîmplinit, el a dispărut de mult în spatele acelei lumini care pe mine nu mă fascina, iar ea s-a schimbat prin simplul fapt că a rămas aceeaşi.

Încă o dată, eu ce căutam acolo?
Şi totuşi el, care o ţinea pe ea în braţe, ar fi trebuit să mi se pară romantic?

Oooh Doamne, încă mai am pozele de atunci.
PAINFUL FACEPALM.

Haru no kiseki

E sentimentul ăla nostalgic
din zilele în care râdeam


       Încă mi-e dor de ce aveam acum un an, când descopeream multe şi fiecare moment era unul preţios. Multe s-au schimbat, dar zâmbetele, lumina şi mirosul vacanţei a rămas acelaşi.

miercuri, 21 martie 2012

Razzle Dazzle

Uneori prea multă
experimentare strică

         Luminile colorate, zâmbetele false şi tocurile înţepătoare, strânse la un loc par a fi locul în care nimic nu mai poate fi luat în serios. În fiecare noapte îmi amintesc de zilele mele puţin mai nebune.

sâmbătă, 17 martie 2012

Delight Song

Fiecare zi liniştită
vine cu doza ei de violenţă

Protagonista, într-un otome, aduce până la urmă replicile cele mai picante.
         Pot să simt schimbarea care vine cu viteză, o aştept cu braţele deschise şi vreau să zbor odată cu ea. Diferenţele dintre asemănări mă sperie în fiecare zi, aducându-mi aminte de dorinţele imposibile care acum mă fac să râd. Trebuie să recunosc, sunt un geniu. Eu o spun, alţii o confirmă. Mi s-a urcat la cap toată primăvara asta.

luni, 12 martie 2012

Pe balconul din Predeal şi lumina ţipetelor

Zilele astea am ajuns să mă întreb
dacă nu cumva trăiesc doar pentru visele mele.

        Pândeam weekend-ul care tocmai a trecut. Acele două zile aveau să-mi aducă o doză dublă de fericire cum numai eu îmi pot imagina. Şi anul ăsta, şi anul trecut. Să vedem peste un an, cum vom fi, dacă vom mai fi.
  

Rain Beat

În fiecare noapte în care nu pot să dorm
văd cum lumea se prăbuşeşte uşor.

        Sunt nopţi în care aud sunete puternice şi înfundate şi sclipiri de lumină albăstruie îmi trec pe la fereastră. Artificii, fie ele în sâmbete de toamnă sau nopţi de primăvară, artificii lansate fără vreo avertizare şi în zile aparent neimportante. Mereu m-au fascinat.

duminică, 11 martie 2012

PLUNKLOCK

Sau cum m-am îmbătat
fără să beau nimic.

De la stânga la dreapta: Kazuki [chitarist], Halo [vocalist], Pinky [Baterist] şi Haruka [Basist]

       Mi-era dor. Să doresc, să savurez, să ţip şi să simt cum mă topesc. Mi-era dor de senzaţia aia care te face să crezi că mori de fericire. Şi de japonezi, bineînţeles. Superbi, ca de obicei.

sâmbătă, 10 martie 2012

Romantismul egoistului

M-am drogat astăzi 
cu zâmbetul lui sadic.

       Printre ţipete şi lumini orbitoare, simţeam cum sentimentele lui mă izbesc şi mă topesc. Simţeam că-l iubesc cu adevărat, că prin zâmbetele lui îmi vedeam împlinite visele. Şi m-a lovit o idee pe care credeam că nu o voi avea niciodată. De ce vreau atât de mult să fiu în locul lui?

"Nu vreau să învăţ să te accept"

Mă doare inima când te aud
că minţi fără să-ţi dai seama

        Încredere. Cel mai distrugător, insuportabil şi, totuşi, greu de găsit sentiment. De cele mai multe ori vine împreună cu nişte aşteptări şi dorinţe care, atunci când sunt îndeplinite, simţi că trăieşti. M-am săturat să mă simt în viaţă atunci când sunt lovită de propriile aşteptări. "Ştiam că aşa va fi".

joi, 8 martie 2012

Behind the window

Te vei transforma în cenuşă,
doar ca să înfloreşti.

       Încep să am vedenii, de când cu Shiki. O văd pe fata asta cu părul roz, ochii roşii fără viaţă şi un zâmbet mort, pe Megumi, la fereastra mea, în spatele perdelei de lumini. Îi zâmbesc cald înapoi, îmi trece un fior prin oase, şi când mă uit a doua oară, nu mai e. Asta pur şi simplu pentru că vreau să o văd.

miercuri, 7 martie 2012

Gotta get 'em all!

It's MEN, men, I'm telling you,
not pokemons!


         Fiecare fată are nevoie de doza ei de sirop. That reminds me of Kata. Acum, fiecare alege cât de intensă şi reală vrea să-i fie doza. Şi când ai de ales, de ce să alegi? I-ai pe toţi! Numai să nu te împiedici şi să rămâi singură.

Gotta love panties and fine man

Anime-urile de săptămâna asta
au fost prea delicioase
SEXY, I'M TELLING YOU!

Such a Yamada-like moment!

marți, 6 martie 2012

Sebastian just reminded me of myself

I somehow start to feel

     There are these days when I feel so helpless I start to cry. It's irritating , just because I hardly ever think about how painful my own pain is. All I do is make myslef forget, but when I actually remember, it hurts even harder.

luni, 5 martie 2012

Juliet strikes again

Pentru ca Shakespear
e peste TOT.

         At the school, dattebayo! In fiecare luni dimineata, cand ma gandesc ca ma asteapta inca cinci zile in care imi voi arde creierii de cinci ori pe secunda, imi vine sa ma dau cap in cap cu Sebastian. Ce e enervant e ca el continua sa zambeasca frumos si ironic cu ochii lui nesaturati. As vrea sa am o arma cu care sa zbor creierii oricui ma enerveaza. Shineba ii no ni~

duminică, 4 martie 2012

MISERICORDIA

"Atunci când m-am trezit din vis,
nici să mai respir nu puteam"
花たん <3

        Şi încă odată, am simţit cum cerul se deschide şi o lumină necunoscută îmi încălzeşte inima. Aş fi vrut să zbor, dar am rămas pe pământul meu distrus, pur şi simplu pentru că lumina cerului m-ar fi rupt de iubirea mea. Şi iubirea e tot ce mai am.

sâmbătă, 3 martie 2012

Innocent Girl

sau "Întuneric înflăcărat"
Compoziţia de mai jos
poate fi percepută, într-o anumită măsură,
perversă sau chiar nebună.
V-am avertizat.


    Draperiile grele nu mai acopereau ferestrele ca în zilele însorite în care camera era goală. Acum luna îşi zâmbea lumina rece prin ferestrele înalte, făcându-i pielea să strălucească şi orbindu-i universul. Îşi deschise gura uşor şi respiră greu şi sonor. Nici ea nu mai ştia ce face. Acele două perechi de ochi care o priveau în moduri atât de diferite, şi totuşi cu aceeaşi dorinţă, o speriau prin simplul fapt că o excitau. Doar unul nu era de ajuns.

Bucăţi de fericire

"Unde ai fost toată viaţa mea?!"
De câte ori am să mai aud asta?
Sunt o narcisistă.


         Am văzut cerul pătat cu urme de viaţă şi am rămas fără cuvinte. Am simţit soarele, mirosul căldurii şi zâmbetele sincere şi mi-am dat seama că am nevoie de aşa de puţin ca să fiu fericită. Iar atunci când libertatea verii îmi va aduce nopţi albe şi zâmbete veşnice, vreau să fiu cu tine. Spune-mi că sunt posesivă, că te grăbesc sau insist, dar nu spune că nu ai nevoie de mine. Vreau să cred că ştii că ai spune o minciună.

Ţipăt matinal

Şi el, care de obicei nu făcea altceva
decât să mă sperie cu zâmbetul ăla,
acum pare ciudat de fericit.


         Vreau să cred că zilele în care te trezeşti ţipând pot fi cele mai frumoase. Am ţipat tare când i-am auzit vocea care-mi îndeplinea o singură dorinţă, atât de tare încât gâtul meu uscat începu să mă usture.
          Fiecare dimineaţă vine cu câte o palmă a realităţii, pur şi simplu pentru că te rupe din lumea viselor. După ce fericirea mea a fost confirmată, aş fi vrut să mă întorc în lumea viselor. "Dar cum pot să mai adorm eu acum?!". Şi în fericirea mea am început să-mi cânt în gând Rinda Rindaa~, numai că să-mi dau seama că n-am nici o şansă să mai adorm.

I freakin' believe I can fly.

vineri, 2 martie 2012

Tu şi frumoasa lume

Lumea mea se reconstruieşte
prin acea privire de mult uitată.


       Nu aveam nevoie de distrugere încă de la bun început. Am crezut că dacă voi termina totul singură dintr-o lovitură o voi lua de la capăt ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Atunci nu ştiam că voi ajunge să-mi preţuiesc amintirile mai mult decât viitorul. Şi ei acum, schimbaţi de timp, dar rămaşi aceeaşi în amintirile nopţilor de vară, mă întreb, îşi mai amintesc?

joi, 1 martie 2012

Mărţişor

E 23:48.
Teee roog nu te fă mâine 
până nu termin de scris >.<

        Ziua asta care tocmai a trecut a avut un anume efect asupra mea de când eram copil. Azi de dimineaţă mi-am amintit de acele felicitări pe care le făcusem în clasa întâi de ziua mamei, pe care mama încă le mai păstrează şi le preţuieşte. Ciudat, numai de amintiri nu credeam că voi pomeni.

Şi ea se uită urât la mine când îi spun adevărul

"Taci. Taci. Abţine-te şi taci."
Ce gânduri inutile am uneori.


         Doare. Doare şi simt că cineva îmi dă un pumn în stomac, dar imediat relizez că pur şi simplu am luat o adevărată, simplă şi rapidă, care m-a făcut praf. Mă întreb oare ce feţe fac în chinurile mele de a rezista.
 
back to top