Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 28 decembrie 2012

Sperând la frumuseţea oraşului meu

"M-am prefăcut mereu că aş fi cunoscut
acea minciună pe care mi-o spuneai"

      Aceeași voce de mult cunoscută şi de la bun început iubită devine fundalul fericirii mele când trec din nou prin faţa unei scene la fel de prea bine cunoscută şi din veci iubită. Inima mi se umple de razele blânde ale soarelui şi aş vrea să alerg şi să-mi îmbrăţişez acest sentiment care e parcă mai puternic la fiecare revedere. Mi-era dor de gălăgia neauzită şi de lumina simplă, dar caldă, a felinarelor ce decorează noaptea, pe care nimeni nu le observă. Mi-era dor de locul vieţii mele.
        Am ajuns azi de dimineaţă în Bucureşti după un chin înăbuşit de o doză zilnică de anime. Vinerea trecută [azi e vineri, nu?...vacanţa asta :))], pe o zăpadă cernută prin gerul care-mi îngheţa picioarele, am pornit alături de mama la drum. Până să mă aflu în trenul care înainta cu tot cu aglomeraţia infernală din el, m-am gândit în fiecare secundă cum ar fi să mă întorc acasă. Să deschid uşa cu cheile mele grele, să alerg cu braţele deschise pe holul lung şi îngust, ţipând de fericire, eventual să mă lovesc de ceva şi să încep să râd pentru că, deh, eram acasă.
      Dar nu s-a întâmplat asta. Mama era într-una din zilele ei în care oricine se află pe lângă ea devine blestemat, astfel că tot ce-am putut a fost să-mi înăbuş lacrimile şi să mă abţin să n-o scuip în faţă pe stradă. Telefonul şi-l uitase unde trebuia noi să mergem, nu avea mijloc de comunicare, trebuia să merg cu ea, "cum să stau acasă de Crăciun?!". Recunosc, sunt o persoană lacomă. M-am simţit împlinită când am mâncat bine de Crăciun, dar apoi am suportat văităturile mamei "dă ăla [laptopul] mai înceeet, nu mai suport!". Nici eu nu te mai suport. A fost greşeala mea să nu-mi iau căşti, aşa că n-am zis nimic. S-au întâmplat multe, dar nimic neobişnuit, doar într-o formulă mai diferită înfluenţată de locul în care ne aflăm. Astfel că am ales cu hotărâre să petrec revelionul alături de mine.
      Şi probabil de artificiile din Bucureşti pe care, gawd, nu le-am văzut ever. Şi acum mi-am amintit de ţiganii jegoşi şi nesimţiţi care s-au urcat în tren, fără bilete [bineînţeles], cu pretenţia să stea jos şi care, când au văzut că nu-i bagă nimeni în seamă, au făcut mai mare gălăgie. Ciorile naibii, la gazare, ghilotină, cuţit, glonte, ce-ţi vrea, cu voi, că nu sunteţi buni de nimic. Ptiu, am jignit şi înjosit săracele păsări, îmi pare rău.
       Revenind: de revelion o să fiu singură [cred, nu ştiu], şi cam o săptămână după. Nu am nici cea mai mică intenţie să mai merg la ţară până la Paşte. Nu ştiu ce naiba îmi place la oraşul ăsta împuţit, dar ştiu că mi-a fost dor de patul meu.
      Am văzut anime. Mult. Am prins din urmă cu ce am putut, am văzut ova-uri mai vechi şi m-am apucat de D. Gray-man. Dintre ova-uri am văzut chestii legate de anime-urile pe care le-am văzut anul ăsta, cel mai mult cred că mi-a plăcut cea de la Inu x Boku SS.

Blushing mega-cute Watanukiiiiii! Gotta love this cutie :3
Apoi, într-un din ova-urile de la Kore wa Zombie a fost un moment extraordinar de epic care practic a făcut mişto de yaoi. În general, a fost nostalgic să revăd bucăţele din anime-uri care le vedeam acum aproape un an. M-am apucat de D. Gray-man [103 episoade] pentru că am auzit de mult de el şi ceva care a rezistat atât de mult trebuie să fie bun de ceva, plus numai în vacanţă am timp să văd ceva atât de lung. Am văzut 30 şi ceva de episoade şi pot spune că e bun, dacă eram mai mică cu siguranţă mi-ar fi plăcut mai mult. Apoi m-am apucat de Kuragehime care trebuie terminat în seara asta şi care până acum e genial. Sezonul de toamnă se termină în principal săptămâna asta, astfel că nostalgia de sfârşit de anime va veni în doze serioase, pentru că sezonul a fost bun. Şi vai, am ratat ova Acchi Kocchi - o downloadasem dar am şters-o din greşeală.
       Momentan camera mea e ca după război, inima mea e ca la începutul unei iubiri şi noaptea se anunţă a fi lungă.

Happiness >.<

Un comentariu:

  1. Bine ai revenit ^^ Mi-a fost dor de postările tale.

    Gowd, Watanuuki :3 E aşa de drăgălaş :3
    Şi habar nu aveam că există ova Acchi Kocchi. I'll watch it.
    Şi D. Gray-man... Am văzut episoadele pe care le-au dat la TV. Am zis că o să mă uit, dar probabil la vară. Acum vreau să termin cu toate cele din sezonul ăsta şi poate reiau şi ce-am lăsat de la vară.

    RăspundețiȘtergere

 
back to top