Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 17 decembrie 2012

Sindromul timpului

Opreşte-te pentru mine,
dragă

       Visele sunt precum firele de nisip din apa tulbure, atât de multe încât ne înconjoară ca pe nişte dorinţe efemere, dar atât de greu de prins în mână încât ne întrebăm dacă există cu adevărat. Depinde doar de noi, fie vom lupta cu monotonia apei care în final va fi secată, evaporată, lăsând în urmă micile bucăţi de vise pe care le vom putea strânge cu putere în pumni, sau vom privi nepăsători, nedoritori sau neputincioşi cum viitorul se adânceşte printr-o presărare ce ne va lăsa doar cu monotonia timpului.
       Şi tocmai am scris ceva în care nu mă regăsesc, doar pentru a nu folosi persoana I. Mi-am dat un îndemn mie din adâncul sufletului meu, dar cuvintele pe care mi le-am scris nu fac altceva decât să mă rănească în propria-mi slăbiciune. Mi-e ruşine şi mă simt patetică, dar nici măcar aceste sentimente nu-mi pot zdruncina încrederea, care îmi spune că sunt minunată şi unică doar pentru că sunt eu.

       Aşa trăiesc eu în fiecare zi. Nu ştiu dacă mă rănesc singură sau dacă mă dezvolt singură, dar situaţia nu mă nemulţumeşte într-o aşa măsură încât să simt nevoia să o schimb. Cel puţin, nu singură.
       Astăzi, din şase ore de şcoală, am făcut practic cam un sfert de oră. Mi-am încheiat total situaţia cu un rezultat extraordinar pe semestrul ăsta, cel puţin pentru mine. Eram pregătită psihic să pierd timpul, aşa că am avut cu mine o carte şi nişte muzică nouă, iar orele au trecut, din nefericire. Urăsc să pierd timpul.
       Urăsc timpul. Bine, nu chiar, dar în ultima vreme nu a vrut deloc să coopereze cu mine, darămite să mă ajute. Pare a fi într-o fază rebelistă, în timp ce eu nu m-am mai simţit atât de calmă de mult timp. Am scăpat de teme, proiecte şi alte prostii. Am ajuns la concluzia că nu-mi place şcoala în general, dar nu o detest. În societatea în care trăiesc e nevoie să o suport. M-aş răzvrăti împotriva societăţii, dar există mult prea multe şanse ca eu să ies în final cu pagube, aşa că mă abţin. Fire mea conservatoare mă domină.
      V-am spus că urăsc transportul din Bucureşti? Nu vă faceţi, griji, termin repede cu văitatul. Înainte mergeam cu metroul la şcoală şi acolo parcă era mai ok, adică era un flux continuu şi constant, dar acum merg cu tramvaiul şi mi-e scârbă. Oamenii nu ştiu să meargă pe trotuare, şoferii pe bulevarde şi mijloacele de transport în comun pe rutele lor. Nu tu transport constant, darămite continuu. Mi-e scârbă, rău de tot.

       Abia azi am apucat să văd nişte anime, pentru că ziua de ieri am irosit-o în stilul meu propriu. Still, I regret nothing. A ieşit ieri un nou episod din Ixion Saga DT, care a fost prima chestie la care m-am uitat - am râs bine de tot şi mi-am amintit cât de mult ador nebunia aia de anime. Am văzut apoi Psycho-Pass care este...O DOAMNE de ce nu m-am uitat la ăsta joi când a ieşit?! Am terminat cu Zetsuen no Tempest care este la fel de ameţitor şi pare să nu se termine, cel puţin eu asta sper.
Ixion Saga DT's knights doing brave things.
       Vine vacanţa, ceea ce înseamnă:  unu, că plec la ţară şi nu ştiu când mă întorc în oraş şi doi, că am să văd mult anime. Am de gând să văd Lovely Complex [şi mai multe romance pentru că din cauza tonei de shojo din sezonul ăsta mi s-a făcut chef de aşa ceva], D. Gray-man şi multe altele din imensa mea listă.

       Azi la şcoală am avut timp destul să gândesc în pace aşa că am reflectat asupra relaţiilor mele cu alte persoane, complexelor mele minore şi mi-am pus duzine de întrebări relativ inutile. Acum consider că e prea devreme pentru ce-mi doresc, dar din moment ce cei de vârsta mea sunt acum în situaţiile în care aş vrea eu să fiu mai târziu, mă gândesc, poate în viitor va fi prea târziu?
[Few minutes later edit] Scopul postării ăsteia era să dezvolt o idee la care m-am gândit la şcoală, dar am uitat complet de ea undeva pe la început. What I wanted to say was that "Even false friendships can give you true feelings", quoting my notebook.

Screw logic.
Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top