Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 2 decembrie 2012

GUILTY CROWN


     După izbucnirea "virusului apocalipsei" în urma unui incident numit "Lost Christmas" în anul 2029, Japonia se află sub controlul organizaţiei multinaţionale numite GHQ. Zece ani mai târziu, în Tokyo, tânărul Ouma Shu, în urma întâlnirii sale cu Yuzuriha Inori, devine conştient că are o abilitate foarte rară şi puternică. "Mâna dreaptă a Regelui" îi dă puterea de a extrage din oricine "void-ul" unic pe care-l are acea persoană, o materializare sub formă de unelte sau arme a inimii fiecărui individ. Ce va face acesta când va afla că tânără Inori este parte a unei organizaţii numite "Undertakers", care luptă pentru restaurarea conducerii proprii a Japoniei, organizaţie care-i dă lui Shu posibilitatea de a se alătura lor?
      Am văzut primul episod din Guilty Crown din cauza unui chef nejustificat de a nu dormi vineri noapte şi, ce să vezi! mi-am bătut recordul de anime într-o zi. Ieri n-am vrut să mă dezlipesc de ecran, lucru care nu s-a mai întâmplat de mult.


     De Guilty Crown auzisem de anul trecut pe vremea asta, când încă era ongoing şi cei care-l urmăreau aveau păreri împărţite - unii se văitau că e praf, alţii îl ridicau în slăvi şi alţii spuneau că e bun, dar nu extraordinar. Din cauza am avut nişte reţineri când m-am apucat de el, dar firea mea tolerantă m-a ajutat să mă bucur cu adevărat de Guilty Crown.


     Care nu e nici pe departe o capodoperă. Aş vreau să pot să-l laud, să-i dau zece cu toată inima mea, dar (m-)aş minţi. Dar asta nu înseamnă că e un anime prost, nici pe departe. Depinde total de atitudinea pe care-l are telespectatorul, de cât de în serios îl ia când îl vizionează. Mie personal mi-a plăcut mult Guilty Crown, a avut o emoţie şi a transmis nişte sentimente relativ indescriptibile. Ca şi anime, în mare, este un serial mediocru spre bunicel.
     Povestea este un sci-fi cu acţiune care dă în dramă în a doua jumătate a anime-ului. Pentru că Guilty Crown poate fi foarte frumos împărţit în două părţi distincte - prima parte se termină frumos şi distrugător de  trist în episodul 12, unde, eu personal, aş fi preferat într-o anumită măsură să-l termine şi gata, şi se continuă cu partea a doua care are 10 episoade. Are urme vagi de romanţă dar nu vă faceţi speranţe că e praf de tristă în final, un fir narativ care curge în mod constant şi o structură echilibrată în general. Am observat nişte asemănări destul de interesante cu, în prima parte, Aquarion EVOL şi Mirai Nikki, în a doua parte. Guilty Crown ia nişte clişee para-folosite şi le absoarbe, făcându-le o parte din unicitatea personală a serialului, asta, spus în mod frumos. Este relativ predictibil, dar numai dacă stai să te gândeşti în special la final. Uneori, pentru mine, a devenit atât de încâlcit şi haotic încât m-a durut numai încercarea de a prezice ceva. Te ţine într-un anume suspans, Guilty Crown, dar au existat momente în care credeam că există solida posibilitate a unui final neaşteptat. Finalul în sine este rapid, se întâmplă destul de multe lucruri în cinci minute

     Grafica este superbă, unul dintre aspectele care salvează anime-ul şi compensează pentru povestea mediocră şi personajele nesatisfăcătoare. Şi când spun superbă, zic că este cu mult superioară altor serii [în ultimul timp, mai ales după ce am văzut Mardock Scramble şi K, am început să apreciez grafica mai atent]. Fundalele sunt detaliate, iar cele nocturne par aproape reale. Personajele arată foarte bine, deşi uneori unele expresii faciale nu sunt destul de expresive.
       Coloana sonoră este celălalt aspect care salvează anime-ul. Nu este o capodoperă totală, adică am auzit şi chestii mai bune şi frumoase, dar, în mare, este foarte bună [aici are influenţă şi părerea mea personală]. Se potriveşte dureros de bine cu acţiunea şi este destul de diversă. Există un număr considerabil de cântece inserate prin episoade, cel mai des întâlnit şi preferat de fani fiind "Euterpe", al celor de la supercell. Care s-au ocupat de tot ce înseamnă teme muzicale, adică opening-uri şi ending-uri. Am observat că, special pentru Guilty Crown, s-a creat un grup muzical numit EGOIST, care, în anime, este defapt un grup al cărei vocalistă este Inori. EGOIST îl are defapt la bază pe ryo, compozitorul de la supercell; gruparea a devenit unul dintre curentele mele interese. Mai mult despre supercell în review-ul meu al albumului lor "Today Is A Beautiful Day". Nu ştiu dacă mai e nevoie să menţionez, dar îmi plac la nebunie opening-urile şi ending-urile, toate fără excepţii, se potrivesc perfect, mai ales "The Everlasting Guilty Crown" ca opening pentru a doua parte a anime-ului. Şi totuşi, "Euterpe" e cea mai frumoasă dintre toate, cu care defapt se începe această călătorie numită Guilty Crown.
Shu, alături de camarazii lui numiţi "Undertakers".
     Personajele sunt, cum am mai spus, nesatisfăcătoare. Privite dintr-o perspectivă analizatoare a generalităţii seriei. Privite prin ochii mei de fan, sunt perfecte aşa cum sunt. În principal sunt foarte multe, astfel că abia există timp pentru protagonişti să aibă o anumită evoluţie, dară'mite restul.
       Ouma Shu este personajul principal al seriei, în jurul lui se învârte mai toată acţiunea. Este genul acela de tânăr pămpălău care se trezeşte cu o putere extraordinară care-i va schimba destinul - îmi aminteşte orbitor de Amata Sora din Aquarion. Shu are o anumită evoluţie, care m-a făcut să vreau să-i dau palme în unele momente şi să-mi fie milă de el în alte momente, pe parcursul seriei, în principal influenţată de situaţile în care-l pune acea putere a lui. Seiyuu este Kaji Yuki [Shion în No.6] [seiyuu-ul lui Amata :))], care face, ca de obicei, o treabă genială.

      La pachet cu Shu vine Yuzuriha Inori, fiinţă drăguţă şi nehotărâtă. Este atât de tăcută încât nu pot să-mi dau seama cum, de unde, şi când a venit evoluţia aia a ei sau trauma ei psihică care s-a terminat prea repede. Este principalul element fanservice al seriei, dar tot respectul meu pentru că nu are big boobs. Are însă nişte costumaţii care mai mult o dezbracă decât o îmbracă. Nu are nimic special, uneori cred că n-are nici măcar personalitate, dar măcar nu e enervantă sau insistentă. Vocea ei este făcută de Kayano Ai [Menma în AnoHana] [vocea lui Mikono în Aquarion, hăhă], care are respectul meu pentru că mi-a luat destule episoade s-o recunosc [la cât vorbeşte Inori...].


       Elementul catalizator este frumosul Tsutsugami Gai [de ce îmi aminteşte de Kagura - tot din Aquarion - de ceeeee? ăştia n-au nimic în comun decât faptul că schimbă destine]. El este liderul celor care se numesc Undertakers, un individ puternic, încrezător şi cu un zâmbet care ascunde muuulte. Este, după părerea mea, cel mai complex personaj din serie, deşi are şi el doza lui de stereotipism. Este carismatic şi ăsta e punctul lui forte, dar are şi defecte [lucru rar în Guilty Crown]. Dar vaaaaai ce se alege de capul lui, îmi vine să plâââng, GAAAAAI!. Seiyuu este Nakamura Yuuichi [Tomoya Okazaki în Clannad], voce de care sincer mi-era dor şi pentru care acum am şi mai mult respect.

       Singurul personaj pe care-l voi mai menţiona este Daryl Yan, un tânăr care oscilează între anatgonist şi adolescent cu tipice probleme emoţionale. Principalul aspect care-l face simpatic pentru mine este seiyuu-ul lui, Uchiyama Kouki [Soul în Soul Eater]. Din cauza asta am vrut din prima secundă [m-am spoilerit cu vocea lui, deci ştiam ce seiyuu are dinainte şi mi-e ciudă pentru că e mult mai frumos să-mi strofoc creierii ca să-i recunosc singură], am vrut, deci, din primul moment, să-l plac, dar Daryl s-a dovedit a fi împotriva acestui lucru. Adică atitudinea lui nu m-a lăsat să-l plac. Nu ştiu dacă a evoluat, nu prea a avut când, dar cu siguranţă acţiunile lui m-au lăsat mască la un moment dat. Mi-a amintit de mine în momentele mele de suferinţă. Plus, e sexy!


     Cum am mai spus, personaje sunt multe, aşa că am să las imaginile să vorbească. În principal, toate personajele au fost acceptabile, uneori drăguţe, dar n-au ieşit cu nimic în evidenţă

       Un sci-fi, după părerea mea, bun, cu o doză inapreciabilă de dramă, Guilty Crown este o poveste care înşiră, printre explozii, duşmănie şi frumuseţea legăturilor dintre oameni, cruda suferinţă şi slăbiciune umană.


       Îl recomand oricui vrea să vadă un sci-fi bun, complicat dar nu extraordinar. Nu l-aş recomanda în special celor care vor să vadă o dramă, pentru că Guilty Crown este crud şi dureros, în esenţă, pe când simplu şi deloc special, în aparenţă.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top