Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

miercuri, 19 decembrie 2012

Evanescence

"One day we won't
feel this pain anymore"

       Mi-am urmat visele şi instinctele, doar pentru a fi dezamăgită şi dezgustată. Am ţipat în dorinţa mea pentru un final al schimbării şi am rămas doar cu scâncete ale unei dureri de mult pierdute, dar de neuitat. Zilele care mai stăteau între mine şi iubirea mea, le-am numărat fără să-mi dau seama că nu pot şterge acel sentiment ce-mi roade sufletul. Astfel că m-am trezit pierdută în paradis. Când halucinaţia dureroasă s-a sfârşit, realitatea m-a lovit puternic şi neiertător, ca la sfârşitul unui vis. Am străbătut oceanele din inima mea şi am decis că un drum de întoarcere nu mai există. Însă amintirile mele m-au purtat înapoi acasă, unde am învăţat un nou mod de a sângera. Mi-am descoperit iubirea şi am vrut s-o salvez de mine, astfel că am trecut printr-o poartă a lacrimilor. Doar pentru a mă regăsi la începutul drumului, mai puternică însă.
        Nu ştiu dacă din cauza faptului că mi-a luat un an să ascult acest album mi-am pierdut statutul de fan oficial, obsedat [nu chiar] şi relativ timpuriu al trupei, dar în inima mea nu mai sunt numărul unu. Sunt numărul unu alături de alte două nume. Pentru că nu-i pot clasifica ca şi cum unul ar fi mai bun decât altul, fiecare este unic în felul lui. Printre primele mele postări a fost chestia asta în care mă lăudam că-i iubesc. Ce mult scriam la vremea aia :)).
        Evanescence este albumul trupei americane cu acelaşi nume formate în Little Rock, Arkansas în anul 1995 parcă. Uite cum reţine omul tot când îi place şi vrea. Dacă nu ştiţi cine sunt Evanescence, atunci ascultaţi "Bring Me To Life" sau "My Immortal" - trebuie să le fi auzit cândva dacă sunteţi adolescenţi sau tineri adulţi.
         Albumul a fost lansat pe 11 octombrie 2011 [de ce nu în noiembrie?] şi este al treilea album oficial al trupei, după Fallen (2003) şi The Open Door (2006). Printre acestea trei, trupa mai are o droaie de melodii mai vechi de anul 2000, demo-uri şi cântece din era de început a trupei care n-au fost lansate oficial. Evanescence a fost un album foarte aşteptat, având în vedere că trupa n-a mai lansat nimic după "Together Again" în 2010, pentru a ajuta victimele cutremurului din Haiti. Şi totuşi mie mi-a luat un an să-l ascult. Ruşine să-mi fie. Asta arată că mi-am pierdut interesul şi n-am să stau să neg asta.

         Undeva prin vara lui 2011 au lansat "What You Want", un single ce avea să fie pe album. Spusese Amy Lee [vocalistă şi compozitoare] că albumul va fi ceva mai diferit, dar tot amprenta trupei o va avea. Şi exact aşa este. "What You Want" a fost o piesă relativ controversată pentru că are o linie melodică repetitivă, sună comercială, dar te prinde. Nu mă aşteptam la aşa ceva de la cei de la Evanescence, dar cui îi mai păsa după aproape doi ani de aşteptare? Apoi a ieşit albumul, şi n-am făcut ce m-am lăudat pe blog că voi face: să-l cumpăr. Am zis că nu-l ascult până nu-l cumpăr. Dacă nu-l ascultam în octombrie, cine ştie când puneam eu mâna pe CD-ul ăla? Multe întrebări retorice...
         Nu pot să zic că e dezamăgitor, dar mă aşteptam la ceva mai bun. Este tipic Evanescence, adică nu există piesă care să nu te prindă, să te facă să o iubeşti şi să o simţi în adâncul sufletului, dar parcă...voiam ceva mai complex. Chiar şi după audiţia acestui album, The Open Door rămâne favoritul meu pentru complexitate, grandoare şi sentimentul general pe care ţi-l induce. Dar hai să-l luăm pe acesta pe rând:

1. What You Want - "Do what you, what you want 'till you don't want it anymore" Serios? Parcă Amy era mai bună la versuri de atât. Dar fie, melodia, cum am mai spus, te prinde, deşi e repetitivă. Piesa slabă a albumului, în opinia mea. Videoclipul este interesant, dar la fel ca melodia.
2. Made Of Stone - "Nu-ţi pierde timpul" Deştepte cuvinte. Pe asta am auzit-o chiar înainte de lansarea albumului, o postaseră pe site şi am tras-o cumva de acolo. Superbă, cu un solo de chitară proeminent şi nişte versuri extraordinare în care mă regăsesc.
3. The Change - Lumea se schimbă odată cu noi. Mi-au trecut prin cap nenumărate scenarii, ipoteze apocaliptice şi figuri de tot felul cu melodia asta pe fundal. Un adevărat stimul al imaginaţiei mele. Amy foloseşte cu putere o melismă frumoasă şi pătrunzătoare alături de nişte versuri care te înţeapă adânc.

4. My Heart Is Broken - M-ai distrus cu iubirea ta. Şi pe asta am auzit-o odată cu "Made Of Stone", deci nu era chiar nouă. Al doilea single de pe album, o melodie mult mai acceptabilă, mai bună şi mai...Evanescence. Puternică, tristă, distrugătoare. N-am trecut niciodată printr-un astfel de sentiment, dar am simţit durerea ei prin voce şi versuri. Videoclipul este frumos, interesant realizat dar nu o capodoperă.
5. The Other Side - Te-aş împinge fără regrete, doar ca să te văd înecându-te în ele. Nu pot să percep sentimentul pe care încearcă să-l inducă melodia...dor? sau o dorinţă criminală, răzbunare. Orice ar fi, linia melodică este diferită, probabil pentru că nu prezintă pe toată durata melodiei sunetul pianului.
6. Erase This -  Niciodată nu vei putea uita, nu vei putea elimina. Ador melodia asta pentru intro-ul superb şi energic, care pune în rol principal un pian alături de o chitară electrică [instrumentele mele preferate la un loc]. Parţial, mă regăsesc în versurile melodiei; aici cred că se întâlneşte prima dată motivul apei, oceanului, care se repede prin tot albumul.
7. Lost In Paradise - Într-o zi nu vom mai simţi această durere. Capodopera albumului şi preferata mea. Am simţit, şi prezicerile mele au fost confirmate de o scurtă căutare pe internet, că melodia asta a fost compusă şi scrisă în totalitate de Amy, că e o bucăţică din sufletul ei. Un cântec superb despre regrete, dorinţe, disperare şi speranţă. Nu cred că există persoană care să nu se regăsească în acestă superbă melodie. Mă face să vreau să plâng, m-a făcut să plâng, mi s-a înfipt în suflet şi o doresc ca pe apă pentru că simt că face parte din mine.
8. Sick - Voi nu aveţi nevoie să trăiţi. O melodie despre scârbă [clar din titlu], ură şi silă la adresa lumii, societăţii, răutăţii. Îmi aminteşte de Tourniquet, doar pentru că e perfectă de ascultat când simţi că vrei să-i omori pe toţi.
9. End Of The Dream - Nu am nevoie de realitate. Melodia începe cu nişte versuri frumoase, abstracte, cu o tentă fantastică. Continuă pe linia tipică construită pe parcursul albumlui.
10. Oceans - Oare există un sfârşit? Una dintre melodiile mai bune, după părerea mea, din album. Ideea de "trecere prin oceane", puritatea apei care vine ca şi idee în mintea mea când aud refrenul şi, apoi, ultimul vers al acestuia, care vine ca o lovitură subtilă, frumoasă, neaşteptată şi totuşi savurabilă, toate acestea fac melodia unică.
11. Never Go Back - Am nevoie de un motiv pentru a părăsi totul? N-am să uit melodia asta pentru că prima dată am auzit-o noaptea şi primele versuri nu sunt bune de ascultat noaptea, mai ales pentru mintea mea care rulează numai tâmpenii uneori. Se repetă motivul oceanului, se repetă faptul că primul refren e mai tăiat, deci scurt, decât restul, se repetă frumuseţea din "Oceans", dar într-un mod ceva mai...dur. "Oceans" curge [serios :))] mai frumos, într-un mod mai relaxant, dar Never Go Back este cam al acelaşi nivel din punct de vedere al experienţei ca şi audiţie.
12. Swimming Home - Am să mă eliberez de sub pielea mea. Eh de aşa ceva spunea Amy că va fii "diferit", are nişte elemente electronice şi se aude acolo şi o harpă. Instrument la care Amy a învăţat să cânte pentru a-l folosi în acest album. "Swimming Home" este relaxantă, este ca o călătorie fără sfârşit. Cu această melodie se termină versiune standard a albumului.

13. New Way To Bleed - Nu am nevoie de un inamic. Una dintre preferatele mele de pe album, ca la acelaşi nivel cu "The Change" - iarăşi nişte melisme frumoase, lungi şi pătrunzătoare, plus o notă lungă şi puternică cum îmi place mie în refren. Nişte versuri superbe, care iarăşi mi-au stimulat imaginaţia şi m-au făcut să văd cutremture şi dorinţa de libertate. Şi se foloseşte frumos şi scurt şi aici harpa.
14. Say You Will - Spune-mi ceva ce ştiu că n-am să aud. Sincer, asta, împreună cu următoarea, sunt bune, dar la mine n-au avut lipici. Mi-au plăcut, dar aş fi vrut să-mi placă mai mult. Un cântec de dragoste privit dintr-o perspectivă interesantă.
15. Disappear - Nu te vreau aici, te vreau alături de mine. Parcă asta sună mai bine şi mai frumos decât cea care o precede. Amândouă au versuri frumoase, iar aici refrenul nu pare la fel de repetitiv.

16. Secret Door - "Don't fight my tears, 'cuz' they feel so good" O Doamne, o baladă! Întotdeauna am preferat baladele, nu ştiu de ce, pentru că-mi place şi muzica metal. Pe melodia asta am simţit fie că zbor, fie că înot. Aici Amy foloseşte harpa ca instrument principal şi vocea ei superbă pe post de element hipnotizant. Probabil că melodia se referă la o călătorie, la dorinţa de evadare sau de cunoaştere de sine.
17. What You Want (Elder Jepson Remix) - Şi dacă nu fac ce vreau? Ar fi ironic să spună cineva asta, dar fie. Nu puteau să termine cu Secret Door şi gata? Am auzit melodia asta puţin mai târziu după oficiala "What You Want" şi nu pot să zic că nu mi-a plăcut, dar acum mi se pare prea mult. Sună frumos, nu distruge originalul, doar o face şi mai repetitvă. Să considerăm "Secret Door" sfârşitul albumului din motive se estetică sonoră [există aşa ceva]?

         Nu vreau să spun că albumul este dezamăgitor [am mai zis asta?], dar mie mi se pare afectat de o tentă comercială generală care afectează aproape toate melodiile. Şi totuşi mi-a adus superbitatea de "Lost In Paradise". Nici după copertă nu mă omor, sincer.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top