Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 29 decembrie 2012

EGOIST - 名前のない怪物

Distruge-o înainte
să te distrugă

       Sunetul visului frumos a fost lăsat în urmă încet, ca o umbră. Poveştile s-au pierdut printre coşmaruri, au murit şi s-au transformat într-o cuşcă neagră ce mi-a închis dorinţele. Am vrut dreptate, poate chiar iubire, dar alături de el totul avea să fie înconjurat de o superbă durere. O ploaie neagră mi-a ars pielea şi s-a evaporat precum zâmbetul malefic de pe figura lui, iar, printre lacrimile care deveniseră şi ele negre, am privit la lumina pe care nu puteam şi nici doream s-o mai ating.
       
      EGOIST este un grup muzical care-l are la bază pe ryo, compozitorul grupului supercell, faimos în principal pentru lansarea unora dintre cele mai populare melodii care folosesc vocaloid-ul Hatsune Miku [printre care Love is War şi World is Mine]. Prima lansare EGOIST a fost, dacă nu mă înşel, "Departures ~Anata ni Okuru Ai no Uta~", care a fost primul ending pentru Guilty Crown lansat undeva în toamna lui 2011. Grupul probabil s-a născut chiar pentru Guilty Crown, având în vedere că solista lor este reprezentată vizual de imaginea lui Inori Yuzuriha, unul dintre personajele principale ale seriei.
      Dar "Namae no Nai Kaibustu", single-ul despre care vreau să vă vorbesc nu are nimic de a face cu Guilty Crown. L-am auzit prima dată ca şi ending pentru anime-ul PSYCHO-PASS şi a fost dureros de evident că sună a supercell [normal că, având acelaşi compozitor, muzica grupurilor sună similar - plus că numele lui ryo şi grupului supercell sunt menţionate în orice anime apare vreun cântec de la EGOIST]. M-a prins din prima secundă şi am ştiut că voi aştepta cu nerăbdare versiunea întreagă. Când l-am ascultat, mi-a zburat creierii. Şi acum o face.
      Videoclipul melodiei este la fel de abstract ca şi cântecul în sine - într-un fundal abandonat, dezordonat şi ruginiu care aduce a fundalele din PSYCHO-PASS apar mai multe persoane, filmate în diferite ipostaze, totul într-o lumină obscură. Ca de obicei, se puteau face multe cu melodia asta, dar aici mă gândesc că poate cei care au creat-o au vrut să-i facă o astfel de interpretare vizuală. Cântecul e prea complex, abstract şi probabil imposibil de înţeles în totalitate de cineva care doar l-a ascultat pentru a putea fi baza unei poveşti relativ solide [deşi la mine în cap a reuşit să fie].


    Coperta este o ilustraţie foarte deştepată cu Inori [apare pe toate copertele EGOIST] făcută de o persoană [probabil feminină] care pe internet se găseşte sub pseudonimul "Redjuice" şi care s-a ocupat de character design-urile originale pentru Guilty Crown. Repet, foaaarte deşteaptă coperta, numai cine s-a uitat la Guilty Crown cu ceva atenţie îşi poate da seama de acea anumită esenţă a ei. Ilustraţia în sine e superbă - avem o Inori mai puţin inocentă decât originalul îmbrăcată într-un soi de uniformă cu un fundal futuristic distrus. Single-ul vine cu trei melodii:

  1. prelude - Ceaţa neagră a unui vis se ridică încet. Un intro instrumental reprezentat de o armonie frumoasă între ceea ce par a fi două viori, perfect pentru a preceda...
  2. 名前のない怪物 [Namae no Nai Kaibutsu] - Chiar trebuie să lăsăm poveştile să moară? Titlul se traduce ceva gen "monstru fără nume", iar cântecul în sine este o melodie...mă doare să-i spun dance, nu ştiu cum să o clasific, nu ştiu dacă intră la techno, dar are un ritm rapid, sintetic, acompaniat de pian şi alte instrumente cu corzi [vioră sau violoncel, nu pot să-mi dau seama]. Versurile sunt abstracte, complexe, frumoase şi, cel puţin bucăţile care au sens practic, dureroase şi adevărate. Se potrivesc extraordinar de bine cu PSYCHO-PASS [se menţionează undeva acolo "justiţia" - PSYCHO-PASS e anime poliţist]. Vocea [o vocalistă care cred că e cunoscută sub pesudonimul "chelly"] seamănă destul de bine cu cea a lui Yanagi Nagi, vechea vocalistă de la supercell [care acum s-a lansat solo], este la fel de frumoasă, echilibrată şi cu un subton calmant.
  3.  カナデナル [Kanadenaru] - În final vom zbura alături de visele noastre. Melodia este o baladă interesantă care-mi aduce aminte de "Euterpe" [din Guilty Crown, deci tot a celor de la EGOIST], cu un ritm subtil sintetic şi un pian relaxant, care cu acel solo al lui îmi insuflă o tentă de jazz. Versurile sunt la fel de abstracte [de câte ori am folosit cuvântul ăsta :))?] ca şi cele ale melodiei precedente şi, per total, melodia este o mică superbitate perfectă pentru a încheia audiţia.

    Titlul cântecului ăsta, ultimul, îmi dă de furcă pentru că e scris în katakana şi am nevoie de un kanji pentru a prinde sensul concret, daaarr..."kanaderu" înseamnă ceva de genul a cânta [cu sensul de a transmite, probabil, habar n-am cum să mă exprim concert, de a transmite prin ceva cum ar fi o baladă...probabil într-o anumită măsură echivalent cu "a doini"], aşa, iar "na" ăla pare a fi o negaţie, deci ar ieşi ceva de genul "necântat" sau "care nu poate fi cântat". Habar n-am dacă am dreptate, dar fie.
    Recomand ORICUI acest single pentru că este de o calitate impecabilă. E catchy, ce mai vreţi?
[Later edit] M-am apucat să ascult albumul eponim al abingdon boys school şi este OH MY EARS.

Un comentariu:

  1. Si eu m-am indragostit iremediabil de Namae no nai kaibutsu.E atat de..de..epic!Asta mi-a venit in minte in timp ce-l ascultam http://chasingsilvernightmares.blogspot.ro/2012/12/monster-without-name.html

    RăspundețiȘtergere

 
back to top