Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 16 decembrie 2012

16 ani pe 16 decembrie

N-am avut parte
de prima zăpadă azi

        Şi totuşi, tot ce pot spune acum este că sunt recunoscătoare. Vieţii care mă omoară cu realitatea ei în fiecare zi, universului pe care mi l-am creat singură şi în care mă simt iubită şi părinţilor mei care m-au adus pe lumea asta şi m-au ajutat să trec prin suferinţa adusă de ea cu ajutorul fericirii. Mai sunt recunoscătoare prietenilor mei care m-au acceptat aşa cum sunt, care au râs cu mine, dar şi oamenilor care m-au dezamăgit şi m-au făcut să-mi dau seama că şi despărţirile au un rost. Ar trebui să-i fiu recunoscătoare şi timpului, fără de care nu aş fi ajuns aici. Sau poate că nu?
       Scriu acum cu pauze dese şi scurte, în timp ce arunc un ochi la videoclipul lui Yuya care îşi mişcă frumos corpul şi buzele. Am stat astăzi şi mi-am numărat visele, mi-am planificat în mod nedefinit viitorul şi am mâncat prăjituri şi ciocolată.
        Prima urare a venit de dimineaţă printr-un mesaj de la Misa. Mesaj care mi-a încălzit inima atât de tare încât mai târziu aveam să-l salvez. Dar în acel moment am făcut exact ce ştia Misa că am să fac [sau poate că nu]: am deschis ochii leneşă, "cine o fi la ora asta?", am zâmbit când am citit numele expeditorului, am mijit ochii bine ca să citesc mesaj pentru că lumina de le telefon era prea mult şi am făcut ceea ce anticipa Misa că am să fac "acum te las să dormi".
        Următoarea urare a venit de la mama care m-a trezit din modul de frumoasa din pădurea adormită, iar apoi n-am mai stat să număr sau să ţin minte. Ştiu cine m-a sunat, bănuiesc cine a uitat şi sunt sigură că există câteva persoane care au uitat bine că azi e ziua mea sau pur şi simplu nu ştiu încă. Sincer, nu e ca şi cum aştept urări sau ceva de genul, sunt obişnuită ca de ziua mea să fiu singură sau cu ai mei, nu prea sunt genul să sărbătoresc. Şi totuşi nu mă aşteptam la un mesaj de la Saravis, eu nici nu ştiu când e ziua ei [probabil prin septembrie...şi totuşi...îmi amintesc să-i fi zis la mulţi anul ăsta...sau măcar să fi ştiut de ziua ei - Sara, dacă citeşti asta, ia trânteşte şi tu un comm or smth şi spune-mi când să-ţi dăruiesc un cadou, chiar de-ar şi doar o urare]
        Şi totuşi, pentru că anul acesta fac şaisprezece, am de gând să sărbătoresc, dar nu astăzi. La mine în casă se ţine post şi ai mei, oricât de toleranţi sunt ei, nu m-ar lăsa să fac petrecere astăzi. O petrecere pentru care nu am idei [v-am mai zis că nu sunt petrecăreaţă] se va ţine cândva în ianuarie.
         Misa a făcut 14 ani pe 14 iulie acum destul timp, Koori mai are până să facă 21 de ani pe 21 iulie, iar ai mei au trecut amândoi de zilele lunii de mult. Iar Yuya mai are mai puţin de doi ani până când va face 24 de ani pe 24 mai.
         Ah, şi o singură dată a nins prima dată în Bucureşti de ziua mea - când am făcut 11 ani. Să vedem dacă recordul se schimbă la anul.

Happiness >.<
P.S.: Am făcut efortul de a face nişte poze cu mine [pentru voi, cică], dar se pare că eu şi aparatul de fotografiat suntem într-o relaţie de incompatibilitate totală. Aşa că vă arăt unele dintre cele mai importante obiecte din viaţa mea la momentul actual. Ah, şi inelul ăla n-a avut ce face decât să cadă printre crengile bradului şi să aterizeze într-o aşa locaţie încât am crezut pentru câteva minute că s-a dus naibii în altă dimensiune.

2 comentarii:

  1. Da, ziua mea de naştere e în septembrie, pe 1.
    Şi am făcut acum muult timp 1 an pe 1 septembrie.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ha haa, ce drăguţ!
      Ca să vezi că atunci când eşti copil lucrurile [şi grijile] astea minore îţi scapă prin lumea ta colorată.

      Ștergere

 
back to top