Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 4 noiembrie 2012

Nijikon 2012

Paradisul poate fi
uneori orbitor

        Strălucirea lumii, care m-a fascinat toată viaţa, a devenit ceva care acum poate fi simplu introdus în rutina mea. Ceea ce poate sună egoist, dar astăzi mi-am dat seama că lucrurile care acum ani de zile îmi făceau ochii să strălucească de fascinaţie şi capul să se întoarcă cu curiozitate, au ajuns acum fenomene normale şi aşteptate. Asta nu înseamnă însă ceva rău, ci pur şi simplu denotă faptul că orizonturile mele s-au lărgit.
        Anul ăsta am fost ciudat de entuziasmată de Nijikon, poate cel mai entuziasmată din câte am fost până acum pentru o convenţie. Mi-am asigurat intrarea gratis şi am avut [deja vorbesc la trecut :))] cel mai mare buget de până acum. Sincer, sunt mândră de mine.
        M-am trezit de dimineaţă după o noapte cam nedormită şi cu mici coşmaruri ciudate şi neaşteptate [eu de obicei nu-mi amintesc de visez]. Am mâncat, m-am îmbrăcat şi am ieşit pe la nouă şi douăzeci din casă, ca să fiu la Niji la deschidere.
        La intrare am avut extraordinara surpriză de a mă întâlni cu Misaki, despre care ştiam că, teoretic, nu vine, sau cel puţin nu atât de devreme. Mi-am făcut cumpărăturile, şi-a făcut şi ea cumpărăturile şi m-am revăzut cu Freak-chan, pe care am întânit-o la Otaku.
        Apoi au ajuns Koori, Sara şi Cătălina, care veniseră de la Braşov, iar Koori şi Cătălina urmând să rămână la mine peste noapte. Pe părinţii Sarei nu i-am putut convinge s-o lase, dar i-am cunoscut astăzi şi în viitor cred că totul va fi mai bine. M-am întâlnit şi cu Anna şi Mika-chan, apoi cu Roia şi cu Lidia, plus câteva colege de-ale mele. Ciudat de multă lume cunoscută anul ăsta. Rena-chan, pe care o ştiam de la Haramichi, dar mi-a luat ceva s-o recunosc, m-a uitat total – ceea ce a durut – dar, stai, nu ne-am mai văzut de mai mult de un an.
         De dimineaţă m-am uitat cu Misa şi Freak la AMV-uri, m-am plimbat prin convenţie şi am salutat oamenii cunoscuţi, mi-am pierdut banii treptat şi pe la 2 şi ceva a început concursul de cosplay. Misa a plecat până atunci because, yeah, life’s unfair. La concursul de cosplay am stat chiar lângă juriu şi am avut geniala şansă de a face rost de autograful Linei Lau, mulţumită lui Koori. Concursul în sine mi s-a părut slaaaab, m-a durut să văd mulţi cosplay-eri în convenţie care nu au participat la concurs. Nadine [care a făcut cosplay după Grell Sutcliff la Otaku şi, parcăăă…la Niji anul trecut, a venit anul ăsta cu un alt cosplay, un personaj necunoscut mie, dar mi-a plăcut costumul şi, mai ales, interpretarea scenică. Premiul I a fost binemeritat, mie personal mi s-a părut cel mai bine făcut costum. În juriu au fost patru străini – Lina Lau  [din Hong Kong parcă], Shookie Monster [tipul acela e genial], Licorne [care a fost şi al Otaku, dar acum mi-a plăcut costumul ei şi mai mult] şi Darth Vader [le epicness from the USA].
        După cosplay a fost concertul Vocalekt Visions, gen de concert pe care l-am văzut şi la Otaku. Nu mă omor după vocaloizi, nu-mi place că pe scenă au fost proiectate numai fete, dar e de lăudat ceea ce au făcut producătorii. Aveam de gând să merg şi la host club, dar am zis să-l las ca şi atracţia zilei de mâine.

        De cumpărat mi-am cumpărat o tonă de chestii – am văzut la standul MangaShop nişte doujin-uri Heart no Kuni no Alice, dar am ziiiis că nuuuuu, că dau banii doar pe comanda mea. S-au vândut ciudat de repede [nu mă aşteptam], iar până la urmă am dat banii pe alte manga pe care oricum trebuia să le iau ca să-mi înnoiesc colecţiile. Mi-am luat un calendar Vampire Knight pe 2013 [my obsession goes strong], care arată genial pe peretele meu, încă un volum din manga şi un breloc cu Artemis. Nişte fanart-uri geniale – aleea artiştilor nu mi s-a părut la fel de atractivă ca anii trecuţi – şi Cosplay Gen #3 – mi-am zis că dacă găsesc numere mai vechi, le iau. Puseseră la stand numerele de la 1 la 4 [eu excepţia lui 3] cu etichetă de sold o ut…de ce nu vindeau şi exemplarele alea?! Am mai dat banii şi pe Kuroshitsuji VIII, singurul volum care-mi lipsea pentru a avea numere consecutive [am de la 6 la 9 inclusiv] şi am rămas aproape falită. Dar nu-mi pare rău.
        Când am plecat, am mers la standul MangaShop şi mi-am ridicat manga-urile comandate – trei volume lucioase şi neaşteptat de mari şi groase din Heart no Kuni no Alice, seria completă. Am stat de vorbă cu „domnul MangaShop” timpul care se ocupă de chestii pe acolo, l-am întrebat diverse şi am aflat informaţii interesante pe care vi le înşir în altă postare.
Un volum omnibus din Alice, comparat cu un volum normal Kuroshitsuji, se observă înălţimea şi grosimea.
         Era deja întuneric când am plecat uşor sper casă cu fetele. Abia aştept ziua de mâine, cu concursul pe grupe şi host club-ul.

Hapiness >.<

P.S. : Scuzaţi calitatea pozelor, dar ai mei au decis să-mi ia din nou aparatul [numai’ când am nevoie de el], şi am făcut poze cu ce am avut. La convenţie nu m-am stresat să fac poze, findcă, deh...

Postare despre a doua zi de convenţie aici.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top