Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 17 noiembrie 2012

Hikari, Sono Saki E

"Poza asta,
nu arată ca o pasăre?"


      Kii, o tânără venită din provincie pentru a studia la Tokyo, îşi petrece zilele hoinărind prin marele oraş şi imortalizând prin lentile fiecare peisaj care i se pare interesant. Între timp, tânărul Matsushita Yuya lucrează pentru ca visul pe care şi l-a împlinit să nu se termine. Ce se va întâmpla când acesta o va întâlni pe Kii şi va lua în mâini aparatul ei de fotografiat?
      Despre Hikari, Sono Saki E se poate spune că este o poveste despre ambiţie, evoluţie şi pasiune. Vise care par a fi în orizontul îndepărtat, sunt prinse strâns în mâini de cei doi protagonişti. Fragmente din aceste dorinţe le mai scapă printre degete, dar în final se poate spune că au avut parte de o întâlnire care le-a schimbat viaţa.
      Cel puţin Kii, despre Yuya nu ştiu ce să zic. Înainte să intru în review-ul propriu-zis, aş vrea să menţionez că tu, cel care citeşti, ar fi bine să te citeşti postarea asta după ce vezi filmul, dacă eşti cu adevărat interesat de film sau pur şi simplu plănuieşti să-l vezi într-o zi. 
      Despre film în sine nu prea am ce spoilere să vă fac, pentru că acţiunea nu este nimic extraordinar. Nici nu ştiu dacă se poate numi un "film artistic", pelicula e ceva între un film şi documentar. După părerea mea, e mai mult făcută pentru fani. Yuya joacă ca şi el însuşi, este filmat în studio cântând [arrrrgh ce superb cântă], repetând coregrafii cu dansatorii lui [arrrrgh ce sexos e când se mişcă] sau pur şi simplu mergând pe stradă, vorbind la telefon şi ascultând muzică [arrrrgh ce perfect e când trăieşte].
He's such an MJ fanboy.
      Leaving the fangirling aside, ah ba nu. Mai am de trăncănit despre Yuya, mi-a amintit filmul. Am observat că tipul [sau stilistul lui] are o preferinţă pentru veste - în aproape fiecare costumaţie pe care o poartă există o vestă. Şi vorbeşte într-un hal de m-a ameţit - el fiind din Kobe, vorbeşte în Kansai-ben [un dialect]. Dar, normal, când s-a mutat la Tokyo şi şi-a început cariera, a fost nevoit să se adapteze dialectului local. Însă când vorbeşte cu prieteni, amici, persoane care n-au legătură cu munca, vorbeşte într-un kansai-ben amestecat, mi se pare mie, cu dialectul din Tokyo.
      Acuum, re-ve-nind la film! Are un fir atât de lin, acţiunea parcă curge de la sine. Mă face să mă întreb dacă actorii au avut un scenariu replică cu replică sau pur şi simplu au fost lăsaţi liber. Filmul, cronologic pus în cariera lui Yuya, ar fi situat undeva înainte de lansarea single-ului Bird/4 seasons. "4 seasons" ca melodie este folosită al greu, adaptată în coloana sonoră şi repetată şi fredonată de Yuya prin studio.
      Coloana sonoră nu este ceva extraordinar, e defapt nuumai melodii de'ale lui Yuya, adapate, cum am mai zis. Filmul vine pe DVD în rezoluţia de 720x480 [why u no gimme HD?], la o calitate totuşi superbă lăsată liberă într-un fişier de trei giga şi ceva. Pentru un film de nici o oră! Este filmat mai tot prin Tokyo, pe străduţe lăturalnice şi în centrul oraşului [probabil Shibuya sau Shinjuku?].
      Actorii sunt decenţi, nimic extraordinar, toată lumea îşi joacă rolul frumos sau pur şi simplu este el însuşi - sunt unele personaje care n-au nevoie să joace, cum ar fi managerul lui Yuya, spre exemplu. Kii este jucată de Kurashina Kana, Matsushita Yuya este jucat de Matsushita Yuya. Apare pe acolo şi Nakamura Jin, producătorul lui Yuya, and I was actually quite delighted by his presence - he is just as I imagined him to be.
     Se recomandă acest film...în primul rând fanilor lui Yuya, celor care abia acum îl descoperă sau celor care doresc să-l descopere. Se recomandă pentru mişcările superbe ale lui Yuya când dansează, pentru atitudinea lui Kii atunci când îl vede prima dată [vai şi cum îl mai vede!] şi pentru peisajele superbe din Tokyo pe care le prezintă.
     Dacă vrei să vedeţi filmul şi nu-l puteţi găsi [eu d'aia l-am cumpărat, dar după l-am găsit şi pe net], daţi un mesaj [nu add] la adresa de e-mail [id-ul de mess] de pe profilul meu şi vi-l trimit eu.
      Şi acum revăd punctul culminant din film, arrrgh YUYA!

"Toţi oamenii sunt înăuntrul cerului, într-o cuşcă numită libertate"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top