Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 6 octombrie 2012

We Wanna R&R SHOW

Or my GRANRODEO
experience


       Au luat în mâinile lor simplitatea, banalul, şi l-au transformat într-o explozie care dă dependenţă. Datorită fabulosului pe care l-au creat din nimic, prin faţa ochilor mei a trecut culoarea vieţii, cu toate zâmbetele şi lacrimile cu care vine ea. Şi-au creat o lume a lor în această lume monotonă, şi fiecare om care i-a ascultat, poate chiar şi înţeles, a devenit parte din acea lume în care visele rămân vise, dar niciodată imposibile.
       Zilele trecute, când mi-am dat seama că mi-e dor de vocea lui KISHOW, am căutat să văd ce melodii neascultate mai aveam de la GRANRODEO. În acest moment pot spune că am epuziat discografia lor extraordinară, but that doesn't mean it's over. Get ready for more!
       Despre GRANRODEO am mai vorbit până acum de nenumărate ori, dar niciodată nu mă voi sătura să încerc să molipsesc lumea cu muzica lor. Am ascultat vara trecută RIDE ON THE EDGE, primul album, dar nu m-am obosit să-l meţionez, pentru că mi-a plăcut cel mai puţin din tot ce au lansat ei până acum. Deh, e primul album.
        Şi uite că au trecut ceva gen opt luni de când am auzit prima dată ROSE HIP-BULLET, my all-time favourite. And not even once I was bored of that song. De ce iubesc GRANRODEO atât de mult? Pentru că are toate elementele posibile pentru a fi perfect: un vocalist extraordinar, KISHOW fiind una dintre cele mai bune voci japoneze pe care am auzit-o şi un compozitor care poate fi numit geniu, e-ZUKA fiind pe lângă asta şi cel mai epic chitarist pe care l-am văzut vreodată [i mean, SEED BLASTER!]. Muzica lor este atât de variată, dar păstrând totuşi un stil propriu, încât orice, dar absolut orice, sună bine dacă este GRANRODEO. De la melodii optimiste, care te fac să vezi lumea ca pe un ameţitor univers de lumină şi culoare, la balade triste, dramatice, care mi-au arătat acea latură distrugătoare a vieţii. Trebuie să mai spun că sunt impecabili live?
       Există multă muzică lansată de GRANRODEO pe care n-am comentat-o aici pe blog, pentru că am decis ca pe blog să mă limitez numai la albume. Dar ritmul în Japonia funcţionează puţin diferit faţă de cum artiştii europeni sau americani îşi lansează muzica. De obicei cei care nu cântă în limba japoneză ar scoate un album la cam aprox. 2-3 ani de la lansarea ultimului lor album. Japonezii, cel puţin GRANRODEO dacă nu toţi, nu fac chiar aşa: ei lanseză single-uri, şi nu doar o melodie, şi ceva gen vreo 2-3 melodii noi pe disc plus videoclipuri, bonusuri şi o grămadă de mediatizare înainte de a lansa vreun album. După vreo 3-4 single-uri lansate, pun cap la cap un album, care nu are neapărat conţinut total nou, ci pe el se găsesc melodii de pe single-urile mai vechi, cât şi piese noi. GRANRODEO se pot lăuda cu 17 single-uri şi patru albume în şapte ani de carieră, deci o grămadă de muzică bună de ascultat.

     Dintre albume, preferatul meu este cu siguranţă SUPERNOVA, iar dintre single-uri, ROSE HIP-BULLET [cu epica Chicken Hero ca şi B-side] şi tRANCE [cu dramatica Nejireta Yugami ca şi B-side] - în general prefer latura mai întunecată, să zicem, a muzicii lor. În general, prefer muzica lor mai recentă, de la BRUSH the SCAR LEMON până la single-urile lansate anul ăsta, adică Can Do [cu superba Mesmerize ca şi B-side] şi RIMFIRE [cu geniala melodie a verii mele, Koi no Heat Wave]. Videoclipurile lor sunt tipice, nimic extraordinar, dar faptul că, de cele mai multe ori, îi include doar pe membrii trupei care-şi cântă melodia din tot sufletul, face videoclipul frumos. Plus, KISHOW e praf de carismatic, iar e-ZUKA e extraordinar de cool [şi cu asta vreau să spun că e liniştit], fie în faţa camerei sau în viaţa de zi cu zi.

        Uneori, modul în care se îmbracă mă lasă praf. KISHOW are curajul să poarte orice, DAR ORICE, şi îi stă bine: pantaloni înfloraţi, sau cu model de leopard, sau tot felul de modele combinate genial, sau machiaj fluorscent [să nu uităm de videoclipul de la SUPERNOVA] şi muuulte altele, şi tot îi stă bine. Bine, asta pentru că are, cu siguranţă, un geniu de stilist, şi pentru că el însuşi are încredere in his looks. e-ZUKA, cum e şi mai în vârstă [cred că are vreo 45 de ani, s-a căsătorit anul ăsta], de obicei e mai la locul lui, are un look mai elegant, dar şi el arată genial în cămăşi înflorate, no problem. Live, din ce i-am văzut eu, îşi dau sufletul pe scenă, nu alta. Gotta love 'em for that.
       Sunt mândră de mine că am devorat fiecare secundă pe care ei au creat-o şi sunt mândră de ei că peste câteva zile îşi vor lansa al cincilea album, "CRACK STAR FLASH" [cât de genial poate să sune!], care, sunt sigură, va fi la fel de extraordinar precum a fost muzica lor până acum.

P.S.: I'M SO STUPID! *slaps self for real* Acum zece minute, am realizat dintr-o simplă întâmplare că eu nu ascultasem We wanna R&R SHOW. Care e single. Care e relativ nouă. Pe care o ştiam pentru că deştepţii ăştia au spoiler-it-o în SUPERNOVA. Cum dracu' am uitat de ea?! *RAGEE* Am văzut PV-ul acum, şi am observat că e prima dată când îl văd pe KISHOW făcând asta:
KISHOW approves my stupidness. *OH MAH DROLLS the song's amaziiin'*

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top