Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 14 octombrie 2012

Vampire Knight Soundtrack

"The next time you open your eyes,
the world might have already changed"


     Visând în interiorul lumii ei de cristal, fata era conştientă că lucrul pe care şi-l doreşte nu va fi niciodată al ei. Şi totuşi, în adâncul inimii ei, ţinea strâns acel fir fragil al speranţei. Fusese închisă într-un univers al uitării, în care ochii ei vedeau cu totul altă lume, iar latura aceea crudă, neiertătoare şi rece nu avea cum s-o ajungă. Însă cuşca ei de sticlă a fost spartă, şi fata s-a trezit într-o lume în care avea tot ce şi-a dorit. Dar acea fericire avea un preţ greu, pentru că, pentru o clipă în care avea să zâmbească, avea apoi de suportat secole de durere şi întuneric.
      Vampire Knight este o manga scrisă de Matsuri Hino, publicată prima dată prin anul 2005, cu o adaptare anime foarte populară. Am văzut anime-ul de muult, acum patru ani parcă, când nici măcar nu aveam blogul ăsta. A fost seria care m-a făcut pe mine să vreau să văd animaţie japoneză şi este una dintre preferatele mele. Din manga mă laud cu 11 volume din 14 câte sunt publicate în engleză. M-am apucat recent să recitesc manga, pentru că vroiam să prind din urmă şi aveam nevoie de un fundal pentru lectură. Şi ce fundal mai bun decât coloana sonoră a anime-ului, pe care nici nu mi-o mai aminteam bine. Am fost surprinsă decât de bună poate fi muzica asta.
      Coloana sonoră pentru ambele sezoane ale anime-ului a fost scrisă de Haketa Takefumi, iar peste opening-uri şi ending-uri am trecut, pentru că le ascultasem deja de un miliard de ori şi vroiam doar muzică instrumentală continuă. Le-am ascultat în ordinea în care au apărut, deci am avut un playlist de 60 de melodii scurte, de aprox. 1 min. jumătate fiecare. Credeam că după ce termin de citit manga, voi putea trece la altceva, dar nuuuu, muzica asta trebuia să fie prea superbă ca să mă lase pe mine să mă satur de ea.
      Există diferenţe notabile, dacă nu majore, între cele două coloane sonore [sezonul 1 şi 2], dar în general menţin o atmosferă similară. MAIN THEME-urile descriu foarte bine întregul sentiment pe care-l induce acel sezon şi sunt mai lungi şi parcă pe mine m-au atins la suflet mai tare.

       Primul sezon se caracterizează printr-un sunet în general mai sinistru, mai misterios. Sunt şi melodii care însă se depărtează de sentimentul general, care se folosesc de obicei la momentele mai amuzante sau tematicile unor anumite personaje. Instrumentul predominant este cu siguranţă orga, apoi se mai întâlneşte pianul şi alte instrumente cu corzi. De menţionat ar fi tema principală, care este o minunăţie de melodie; apoi ar fi poate una dintre cele mai populare melodii, FORBIDDEN ACT, care este dureros de tristă şi eu mai ţin să meţionez ZERO'S MEMORY care este, evident, un cântec dedicat şi care-l caracterizează foarte bine pe Zero Kiriyu, personajul meu preferat al seriei [defapt personajul preferat masculin din orice anime am văzut până acum] şi LEVEL E, pe care m-a mâncat undeva să-l ascult noaptea şi astfel am tras sperietura vieţii mele - este un cântec dureros, care urlă disperarea prin care trece un anume personaj al seriei. Ar mai fi de menţionat [toate melodiile :))], dar în principal mi-a plăcut tot ansamblul.

      Al doilea sezon trece pe o latură mai calmă şi mai tristă. Prima parte a coloanei sonore este relativ relaxantă, iar a doua parte devine mai rapidă, mai puternică şi are mai mult impact, fiind în relaţie strânsă cu evenimentul cel mai important [până acum] al seriei. Iarăşi multe instrumente cu corzi, dar de data asta o avem predominantă pe doamna vioară şi rudele ei. De menţionat ar fi, din nou, tema principală care este extraordinar de tristă pentru că mie personal îmi derulează în faţa ochilor toate evenimentele dureroase, crude, neaşteptate şi imposibile ale seriei. Apoi, minunăţia întregii coloane sonore, scurta, dar superba AWAKENING, care descrie perfect momentul apogeului total al seriei, momentul revelaţiei şi al trezirii. De aici deja se face trecerea către partea care are să descrie lupta importantă dintre personajul principal şi inamicul ei, există melodii tensionate, melodii rapide şi puternice şi în final se termină cu THE DEPARTURE, care îmi aminteşte mereu de imaginea asta. Ca să vezi că după patru ani n-am uitat-o, atât de mult iubesc seria asta.
 
      În final, recomand această coloană sonoră oricărei persoane căreia i-a plăcut seria sau celor care doresc să asculte muzică cu puternice influenţe gotice [primul sezon] şi/sau muzică superb de tristă [al doilea sezon]. Adineauri, în căutarea imaginii ăleia de mai sus, am văzut şi ascultat un minut din anime. După ce l-am auzit pe Kaname am simţit cum inima îmi tresară.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top