Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 14 octombrie 2012

THE MOST BEAUTIFUL DEATH IN THE WORLD

"Voi deveni sabia ta"



        Din ordinele reginei, Contele Ciel Phantomhive trebuie să investigheze o serie de crime care are loc în Londra secolului XIX. Sau, mai bine spus, trebui să-l asiste pe majordomul lui, Sebastian Michaelis, în investigharea pe care practic acesta o va duce. Între timp, în cadrul Societăţii Shinigami-lor apare o problemă: există un anume număr de suflete care nu pot fi colectate. Astfel că Alan Humphries şi prietenul său, Eric Slingby, sunt trimişi să se ocupe de caz.
        Cine nu ştie ce-i aia Kuroshitsuji, aflaţi. Cât despre shinigami ăştia [zei ai morţii în traducere], ce fac ei în Kuroshitsuji e următoarea şmecherie: se ocupă cu evaluarea şi colectarea sufletelor oamenilor care trebuie să moară. Mai mult nu explic că mi-e lene. Doamne cât e ceasul.
        Buuuun, deci aveam de scris postarea asta de mult. Ce e "THE MOST BEAUTIFUL DEATH IN THE WORLD - Sen no Tamashii to Ochita Shinigami"? Un titlu lung. Care se traduce [hai că engleză ştiţi] "O mie de suflete şi shinigami-ul căzut". Este, deci, cel de-al doilea musical adaptat după manga Kuroshitsuji [Majordomul Negru], scrisă de Yana Toboso. Despre primul musical, That Butler, Friendship, am vorbit mai dă' mult.
Asta m-a făcut să MOR de râs.
        THE MOST BEAUTIFUL DEATH [ajunge atât :))] e cu siguranţă mai bun decât predecesorul lui. Pus în scenă la aproximativ un an după primul spectacol, ni-l prezintă tot pe Matsushita Yuya în rolul perfectului majordom şi pe Yukito Nishii în rolul micului conte. Hait. Stai că nu aşa îl chema pe actorul din'nainte. Nu că eu aş fi ştiut cum îl cheamă atunci când am văzut musical-ul ăsta, adică la o zi distanţă de vizionarea primului spectacol, dar tot ce am văzut eu a fost că au schimbat actorul. Şi asta a fost o schimbare foarte bună!
        Ăsta fiind punctul care-l face pe THE MOST BEAUTIFUL DEATH superior primului musical. Shougo Sakamoto ca şi Ciel era bun, prea bun [cum naiba găseşti pe cineva să joace un puşti de 13 ani cu aroganţa unui rege şi maturitatea unui om experimentat?!], dar Yukito Nishii e extrem de bun. Îl analizăm şi pe el un pic mai târziu. Alt punct puternic ar fi muzica, care şi ea este şi mai bună. Numărul melodiilor aproape se dublează. Asta şi pentru că numărul actorilor se dublează şi se mai adaugă şi o tonă de...extra-uri, adică dansatori, o balerină, o soprană şi tot soiul de oameni care fac spectacolul mai plin. Scena e pe trei, dacă nu patru niveluri şi în general totul e mai bine făcut decât în primul musical.
         Povestea e şi ea mai bună. Muuult mai bună, mai puţin clişeică, dar cu un element care nu ştiu dacă e reciclat dintr-o altă parte a seriei sau din el s-a reciclat acea altă parte a seriei [spoiler pentru interesati: se introduc două personaje noi care în final mor, exact ca în sezonul doi al animeului]. În fine, se lagă de shinigami [aspect nu prea dezvoltat în manga - iarăşi Yana Toboso face ce nu poate face în manga, zic eu, cum a făcut şi în Kuroshitsuji II]. Finalul a fost mult prea previzibil şi fazele epice în care Sebastian se comportă ciudat de drăguţ au fost imprevizibile, epice şi bine primite [Nyan~Nyan~].
Matsushita Yuya ca şi Sebastian Michaelis [stânga] şi Yukito Nishii ca şi Ciel Phantomhive [dreapta]
     Costumele şi tot ce înseamnă scenă au fost impecabile. IMPECABILE. Ciel a schimbat vreo trei costume, l-am văzut pe Grell în rochie [şi rochia lui Ciel a avut un comeback, yeeeeah!] şi pe mulţi alţii şi am decis că Daisuke Ono face mai bine faza cu cuţitele decât Yuya. Jocul de scenă, luptele şi tot ce ţine de mişcare au fost frumos sincronizate. S-a folosit bine coregraful de elasticitatea lui Yuya :)). Plus, shinigami au avut un dans absolut total.
[De la stânga la dreapta] Yousuke Crawford ca şi Ronald Knox, Uehara Takuya ca şi Grell Sutcliff şi Nagaoka Takuya ca şi William T. Spears
        Actorii au fost perfecţi. Doar îl avem pe Yuya cap de afiş, ce mai contează restul?! =)) Deci se schimbă actorul pentru Ciel, vine în scenă un puşti care chiar cred că avea 13 ani [corecţie după ceva timp: puştu' are cinşpe, cât avea şi Shougo Sakamoto când l-a făcut pe Ciel, dar e tipicul adorabil japonez, adică se menţine veşnic tânăr [sau copil?]], care face nişte mutre epice şi declară că dragostea n-are sens şi pe care Sebastian îl ţine în braţe ca pe o prinţesică cu brio. Yukito Nishii e perfect pentru rol şi pentru că arată cum arată, adică e scund, slăbuţ şi cu o faţă drăguţă. Shinigami sunt absolut totali: îi avem pe cei trei care apare şi în manga - Grell Sutcliff, făcut tot de Uehara Takuya, William T. Spears, jucat de genialul Nagaoka Takuya, şi Ronald Knox, jucat de optimistul Yousuke Crawford. Nagaoka-san îi dă viaţă impecabil lui Will, cu tot cu figura lui serioasă de te sperie şi modul ăla apăsat de a vorbi iar bucata aia de optimism care se numeşte Yousuke Crawford îl duce la maxim pe flirtuosul Ronald.
Taisuke Saeki ca şi Eric Slingby [stânga] şi Matsumoto Shinya ca şi Alan Hamphries [dreapta]
 Apoi apar personajele noi - Alan şi Eric. Cam tipici amândoi, dar cu nişte actori atât de perfecţi încât clişeicul nu mai e deranjant. Matsumoto Shinya îl face pe Alan, genul ăla de personaj slab, care ar trebui protejat, deşi are impresia că se descurcă singur. Matsumoto-san este absolut adorabil pentru că e uuuun pic sâsâit şi îi dă un farmec total lui Alan. Apoi îl avem pe Taisuke Saeki în rolul lui Eric - o Doamne ce expresii are omul ăla! Eric, fiind personajul mai puternic, mai badass [are un ferăstrău pe post de deathscythe - obiectul muncii adică - ce să mai!], este întruchipat la modul absolut de Taisuke-san care dă viaţă unei ironii nepreţuite. Şi aşa, pentru că avem două personaje masculine care au o anumită relaţie mai strânsă, unul fiind mai dominant, se naşte acea subtilă notă yaoi pe care Toboso-sensei o mai inserează din când în când. Nu pot să spun că m-a deranjat, dar aş fi preferat fără. Oh, ooh, era să uit - Undertaker din primul musical rămâne neschimbat şi mai apare un personaj din manga - Vicontele Druitt, jucat de Rei Fujita. Nu mp aşteptam ca un astfel de personaj să aibă aşa un rol important în poveste. Fujita-san îl face bine pe nebunul ăla de Druitt, ba chiar îi adaugă o tonă sadică, dar tot nu-l bate la replici pe Suzuki Tatsuhisa [vocea din anime], Tatsuhisa-san are o intonaţie muuult mai bună.
Shuuhei Izumi ca şi Undertaker [stânga] şi Fujita Rei ca şi Vicontele Druitt [dreapta]
        Cântecele sunt...whaaaaa. WHAAAAAAA. Adică mind-blowing. Îl avem în deschidere pe Yuya care cântă jos [el şi vorbeşte mai jos decât normal pentru rolul lui Sebastian] şi devine astfel o bucată de smexiness. Apoi cântecul shinigami-lor, o chestie techo-dance cu ironie presărată prin versuri şi un dans interesant, nu extraordinar, dar foarte mişto pentru un musical. Sunt în total 15 cântece, din care îl auzim cel mai des pe Sebastian [inclusiv în postura de îndrăgostit] şi de unde tragem concluzia că Yukito Nishii poate să cânte, dar nu ar trebui s-o facă [copilul are vocea spartă]. Restul actorilor cântă bine, curat şi fără falsuri sau scăpări, nu extraordinar, dar reuşesc să transmită ce au de transmis.
        Spectacolul este cu siguranţă mai complex decât în primul musical. Ce e frumos e că se reproduce scena iniţială a seriei - momentul în care micul Ciel, umilit şi folosit după ce şi-a pierdut părinţii, cheamă involuntar un demon cu care alege să facă un contract şi-l botează Sebastian. Yuya chiar străluceşte a Sebastian, în faza aia îşi intră foarte bine în rol. Există şi un soi de bal pe acolo, unde soprana cântă o arie din opera lui Offenbach, Les Contes d'Hoffmann, după care dezlănţuie un dezastru complet. Şi prin bonusurile care vin cu DVD-ul îi vedem pe toţi actorii făcând, după spectacol [se întorc pe scenă şi mulţumesc publicului], dansul shinigami-lor; în vedem pe Yuya dansând în stilul lui cu mişcări împrumutate de la MJ, îl vedem pe Yukito făcând o roată de toată frumuseţea [Ciel n-o să facă ever aşa ceva] şi în final în vedem pe Yuya cum dispare, cărat în braţe de Yousuke, actorul lui Ronald Knox.

Chestia asta are valoare infinită de revizionare. Îl recomand oricui, fie fan Kuroshitsuji, fie necunoscător al japonismelor. Vara trecută când am văzut musicalul am avut timpul şi cheful să-l iau şi să-l screencăpuiesc, astfel că am imagini cu miile de figuri ale lui Sebastian [plus varianta posibilă numai cu Yuya - zâmbetul pervers şi zâmbetul malefico-pervers], cu fazele mişto, cu replicile interesante şi cu tot ce mi-a plăcut de pe acolo. Deşi mă mănâncă să le pun, n-o fac, fiindcă sunt spoilere.
G'night >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top