Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 15 octombrie 2012

"Te daisuki mult"

Watashi mo~
>.<

         Confuzia tipică fiecărui început de săptămâna nu m-a cruţat nici în această zi de luni. Valul vieţii din jurul meu m-a convins să-mi deschid ochii şi să îmi dau silinţa să trăiesc, deşi universul meu a devenit mai sec fără fundalul cu care mă obişnuisem. Însă sentimentul cu care mă obişnuisem într-o astfel de situaţie a dispărut de mult, astfel că n-am avut de ales de cât să mă înec în confuzia unei fericiri care a devenit rutină.
      Nu neapărat fericire, dar cu siguranţă o stare de bine. Astă-noapte n-am simţit deloc că am dormit, m-am trezit cu greu ca să învăţ la testul de la chimie de care am scăpat cu stil şi mi-am dat seama că mă limitez singură. Aveam puternica impresie că începeam programul cu o oră mai devreme.
       La şcoală m-am bucurat s-o văd pe Anna, care în ultimul timp a fost cam bolnavă. Şi nu numai pe ea, ci şi pe restul colegilor mei epici. Nu mă aşteptam ca schimbarea asta să-mi priască atât de mult. Defapt, nu  mă aşteptam la nimic, ştiam doar că va fi mai bine. And now I'm so fucking content with my life.
       Anna-chan a devenit azi Kuma-chan - şi-a luat genialul şi faimosul ei hanorac cu urechi de ursuleţ. So. amazingly. cute. Doar că fata e praf de răcită; "ce naiba cauţi la şcoală?!" i-am spus, şi mâine vreau s-o văd numai dacă se simte mai bine. Am făcut glume cu ea, mi-a pus muzică [am ascultat melodii din Mulan - my so nostalgic childhood came to my mind and gave me all sort of feels], m-a făcut praf cu "Câinele comunitar" de la Taxi şi am fredonat împreună "Nu am chef azi", care, dacă nu ştiţi a cui e, shame on you. Eu am copilărit cu caseta geniilor ăstora. 
       La ora de psihologie avem ce le mai ciudate discuţii. Eu nu mă bag, spiritul meu conservator devine un scut activat la maxim când există discuţii. Fie că ele mă interesează sau nu - dacă e şcoală, e conservare. Notele sunt note, ce-mi rămâne mie în cap e ceea ce mă interesează, îmi place şi cred eu că mă ajută pe viitor. În fine, printre discuţiile...habar n-am cum să le descriu...ştiu doar că m-au făcut să mă întreb "sunt eu un geniu sau ăştia toţi sunt nişte idioţi totali?". Aşa, deci, printre discuţii, profa a menţionat ceva de oboseală, somn - îi zic Anei "mie mi s-a făcut somn de când a pomenit asta de somn", ea-mi răspunde "şi mie", apoi s-a făcut o discuţie despre cât ne afectează căştile - îi zic again Anei "pe mine de ce mă dor urechile?!", iar ea face "credeam că sunt singura". Undele astea :)).
       Telefonul meu e încă în service şi azi mi-am dat seama cât de seacă e viaţa fără muzică. SEACĂ. Ăsta e cuvântul. Am făcut rost în seara asta de telefon şi acum rămâne să fac rost mâine de un mp4 ca să nu mor de dezhidratare fonetică [are chestia asta sens?].
       Mai sunt trei săptămâni până la Nijikon şi deja fierbe sângele în mine. Dacă planurile şi prezicerile mele se împlinesc şi sunt corecte, în noaptea de 3 noiembrie o să fim 5 fete la mine în casă.

Haaaaaaappiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top