Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 6 octombrie 2012

Singing my heart out

It was my voice
you heard in the darkness


       Vreau ca cineva să mă audă, dar nu cred c-aş mai putea cânta dacă aş ştii că mă aude cineva. În adâncul sufletului meu aş vrea ca măcar o dată să mă scald în lumină şi ţipete, să simt cum universul meu se învârte nu pentru că ascult, ci pentru că sunt ascultată. Şi mi-aş dori ca singura mea iubire să înflorească îmbrăţişată de căldura purtată de vânt a vocii mele.
         Egoistă sunt, nu? Nu ştiu. Nu vreau să ştiu. Dacă viitorul meu trebuie decis de acea latură a mea care nu face altceva decât să urmeze un instinct puternic, dar cu rezultate imprezibile. Sau dacă ar trebui să fiu cum am fost mereu, calculată şi conservatoare şi să trăiesc, poate, o viaţă plictisitoare. Dar ce înseamnă distracţia?
        I-am spus mamei ieri "Vreau să mă fac cântăreaţă...". Şi am primit un răspuns total neaşteptat: "Ştiiiu...". Vai cât mă cunoaşte femeia asta minunată, mai bine decât credeam eu, în orice caz. Ştie? Păi cum ştie?! Că deh, de la ea mi-am moştenit vocea.
       Singurul lucru cu care mă laud. Adevăratul meu talent. Cine m-a auzit cântând, şi n-a fost invidios pe ce a auzit, poate înţelege ce spun. Ador să când, am mai spus-o; ador să-mi cânt, e singurul lucru, în afară de tiranul ăla care-mi distruge visele, zilele şi mă face să mă simt mizerabil, care mă face să plâng. Obişnuiam să-mi doresc, şi acum dorinţa asta n-a dispărut, dar nu mai e la fel de intensă, deci, să-mi doresc să-mi găsesc iubirea printr-un cântec. Clişeic, nu?
       Azi, pentru că m-am găsit sigură acasă, şi deci fără tata care doarme veşnic [asta dacă nu se ia de mine] când e acasă, mi-am adus aminte că-mi propusesem să cânt. Şi cum vorbişi acum câteva ore de GRANRODEO, am căutat prin discografia lor melodii pe care să le pot cânta decent. Am ales SEA OF STARS, un cântec de dragoste cu nişte instrumentaţie sintetică [ceva destul de rar întâlnit în discografia GR] şi am încercat să-l cânt. Din prima cu instumentalul pe fundal, şi nu mi-a ieşit extraordinar. De obicei cu instrumentalul mi-e mai greu, pentru că nu-mi aud vocea clar şi nu trebuie să rămân în urmă. Aşa că am luat versurile şi am cântat-o singură, ca s-o repet. Am fost plăcut surprinsă când mi-am dat seama că-mi amintesc melodia [am asculat-o timp de vreo săptămână în iulie, când ascultam SUPERNOVA] şi nu falsez. SEA OF STARS nu e grea, în orice caz; e simterică, nu foarte rapidă dacă prinzi ritmul, cu doar câteva note mai lungi care pentru mine nu sunt o problemă [pot să duc şi 10 secunde, dacă respir cum trebuie]. Am repetat-o de vreo două ori, am avut grijă să nu mi se încurce limba [are un vers miştooo "oto to iro to nioi" - sunet şi culoare şi miros]. Când am cântat-o cu instrumentalul n-a fost perfect, dar acceptabil şi mai bine decât mă aşteptam, oricum.
       Apoi am trecut la Mesmerize, tot de la GRANRODEO. Melodie pe care mi-a fost frică s-o cânt pentru că e intensă, cu nişte note puternice şi una lungă de zece secunde, care mi se părea imposibilă. Dar marele meu noroc e că am vocea relativ groasă [pentru o fată], şi deci n-am probleme cu cover-urile după vocalişti masculini [KISHOW e chiar unul pe care-l cânt foarte bine]. Am încercat prima dată fără instrumental, pentru că ştiam că era nevoie s-o repet. A ieşit surprinzător de bine. Dar cu instrumentalul a ieşit surpinzător de nesatisfăcător. Aşa că am luat-o pe bucăţi - am ascultat-o cu cea mai mare atenţie, am repetat nota aia, care mi-a ieşit, surprinză, din prima! Şi am pus din nou instrumentalul, dar tot nu mi-a plăcut ce auzeam. M-am chinuit să-mi reglez vocea, nici prea sus [că dup'aia notele înalte devine falsuri], nici prea jos. Dar am rămas în urma instrumentalului; sau i-am luat-o înainte, nu ştiu. Mi-am strufocat urechile, mi-am dat seama de secundele în care se trece la altă parte a cântecului, dar după o jumătate de oră de cântat, mi-am dat seama că am răguşit puţin, dar destul încât să nu mai pot cânta cum trebuie.
       Nu-mi merge microfonul, habar n-am de ce, ar fi fost genial să mă înregistrez şi să aud unde greşesc. Încercările mele vor continua, poate cu ceva Matsushita Yuya [care, oh god ce ironic, are vocea cam înaltă pentru mine].

Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top