Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 26 octombrie 2012

Războiul normalităţii

Continuă cu putere

      Nu mi-e frică să recunosc, îmi place să râd. Cui nu-i place?! Nu de alţii, ci cu alţii. Nu de mine, ci cu mine. Când însă ceea ce ar trebui să fie o bucată intensă de fericire se dovedeşte a fi o doză frumoasă de nervi, de prostii ieftine pe care, deh, trebuie să le înghit. Dar ce pe mă plâng?! Totul merge perfect.
      Sau ar merge dacă tata mi-ar da banii ăia care mi datorează înainte de Nijikon, că altfel chiar că iese război. În ultimele zile casa mea a fost un câmp de luptă, armele fiind cuvinte grele şi victimele căzute pentru patrie fiind lacrimile mele şi nervii consumaţi ai lui tata. A trebuit să plece de acasă ca să fie linişte - sau ca să se ia de mine prin telefon pentru că deh, am luat şi eu un amărât de zece.
       Vinerea este ziua libertăţii, ziua în care muzica sună mai frumos şi noaptea pare mai lungă. Sau o fac eu mai lungă. Azi, printre altele, am mâncat orez făcut de prietenul chinez al lui Azumi [mah cute classmate], am lăsat-o pe Anna să ne hrănească because she's the mother of god, after all şi m-am amuzat pe seama colegilor mei se uitau la beţişoare ca la o minune. Am prezentat un proiect despre Stockholm la geografie, together with Anna, şi pot spune că sunt mândră de ce a ieşit. Iar în ultima oră, pentru că plictiseala e imensă vinerea, am încropit un soi de război cu bucăţi de hârtie, alături de Mia. Ieri am stat la taclale cu băieţii [specie relativ rară la mine în clasă, cum e, de altfel, la profil uman], am râs până la epuizare din cauza lor şi i-am făcut să râdă: vine la mine o colegă pe care nu prea o am la inimă şi-mi cere căştile - nu vreau să i le dau, îi zic "nu", ea, normal, mă întreabă "de ce?" şi eu...pentru că, doar nu puteam să-i spun "nu vreau ca urechile tale să facă contact cu căştile mele" i-am zis că nu merge decât una. "Nici o problemă" zice ea şi n-am ce face decât să i le dau - peste 5 minute "Da' să ştii că merg amândouă!", "Aaaaa, serioooos?!". Ăştia au râs de n-au mai putut. Am dat vreo două teste ieri, la psihologie, unde ne-am "descurcat" şi la mate, unde ne-au ajutat alţii să ne descurcăm; era un circuit continuu "ai exerciţiul x?". După test m-am uitat în caietul de mate, poate ca să mă conving mai bine dacă am scris corect, dar cum l-am deschis...ARZI ÎN FLĂCĂRI! Ceee, limbă străină e puţin spus.
       I'm home alone, cum sunt defapt destul de des. Mi-a murit calculatorul mare [am mai zis asta cumva?... can't remeber] şi s-a dus naibii concertul GRANRODEO pe care vroiam să-l văd la Niji cu Koori [am clar impresia că am mai zis asta, dar...]. Am ascultat cover-uri pe youtube de la diverse melodii şi m-am gândit..."uuuunde sunt oamenii cu voce bună, aşa ca mine?! uuundeeee?!". Trebuie, dar trrrrebuie să-mi cumpăr un microfon. Pentru că şi eu m-am mirat de cât de tare am tremurat când am făcut prima dată karaoke. Acum ascult CRACK STAR FLASH [bine, defapt în acest anume moment ascult Matsushita Yuya pentru că...îl iubesc pe KISHOW, dar nu pot să mă dezlipesc de Yuya! să vezi când o să-şi scoată melodiile alea noi...arrrrh!] şi mâine se anunţă o zi plină de lupte continue cu praful de sub podea a.k.a. cleaning. Am fost în mall azi [pentru că numai acolo găseam ceva specific, altfel nu călcam, să văd reduceri şi să-mi simt portofelul gol] şi m-a ameţit, sincer. Şi eu credeam că sunt orăşeancă get-beget [ei bine...sunt, născută şi crescută în Bucureşti :))]. Agitaţie, consum, şiiii mai mult consum şi au făcut ăştia un fel de mini roller coaster pentru copii care trecea pe la etaj şi deci deasupra mea şi urlaaaau ăiaaa arrrgh my head de ce trebuie să-mi perturbeze mucoşii muzica meaaa arrrgh!!!  You get what I mean.

Happiness >.<

P.S.: De ce trebuie eu să dau de toaaate perversiunile lumiii?! Intru pe zerochan.net, caut o imagine în legătură cu postarea, cu un tag, bineînţeles, normal, şi dau de ecchi, yaoi, yuri, mai mult ecchi şi chiloţei. Facepalm! [Later edit] Oh, and now we have the Kuroko yaoi. Gaaawd...!
P.S. 2: Nu-mi vine să cred că am combinat etichetele "School" şi "Distracţie"...cred că asta e o premieră! Sau cel puţin nu s-a întâmplat de muuuult...

Un comentariu:

  1. Salut!

    Ai un blog interesant. Te astept pe la mine http://filmandotherstories.blogspot.se/.

    :) Numai bine!

    RăspundețiȘtergere

 
back to top