Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 19 octombrie 2012

Luminile oraşului

Încă un motiv
pentru care îmi displace soarele

     Lumea mea seacă a devenit mai luminoasă când întâmplarea a făcut să mă găsesc în mijlocul amintirilor. Întâmplări neimportante şi momente scurte, care acum vor fi uitate din cauza peisajului care nu a avut altceva mai bun de făcut de cât să se schimbe. Numai eu am rămas la fel, acel animal nocturn.
     Al cărui corp plânge acum după odihnă, dar al cărui suflet încă se mai chinuie să urle. Soarele ăsta al Bucureştiului, care încă nu mă lasă să-mi port hanoracele epice, m-a lovit şi azi între ochi. Apoi dragostea mi-a dat şi ea o lovitură în trecut, pentru ca în final să mă scald în întunericul mult iubit de mine.
     Întuneric, nu beznă. M-aş scălda şi în beznă, numai să fiu sigură că nu mă înec. Bucureştiul e neschimbat, cu mici retuşuri urâte, dar atât. Am fost practic alungată din casă de circumstanţe, ceea ce mi-a făcut să relizez că n-am telefon, şi deci nici muzică. Am simţit groaza cum îmi trece prin sânge, dar tot mi-am târât picioarele până în centru. Fredonându-mi încet melodiile care-mi veneau în cap.
    Nu mai ieşisem în oraş noaptea de mult. Bucureştenii au rămas la fel, diverşi şi uneori insuportabili. Grădina Cişmigiu emana un aer pe care nu am cum să-l descriu, o atmosferă atrăgătoare şi neaşteptată. Pe la Universitate au trântit alte trei statui pe lângă Mihai Viteazul [cine ştie de când :))], dar n-au păstrat verdeaţa care era pe acolo. Trăiască asfaltul cu care o să ne sufocăm! M-am holbat la clădirile vechi, frumoase şi la care se mai vedea o fereastră din spatele căreia venea lumină şi mi-am dat seama că nici case nu ştim să mai facem. Bloacele alea trase la indigo [nu's la fel, dar arată la fel] cu ferestre strălucitoare de oglindă sau pur şi simplu transparente sunt hidoase.
    În fine, hoinăreala mea n-a durat prea mult pentru că mama disperată că se făcuse întuneric m-a făcut să mă târăsc acasă. Bucureştiul e încă frumos, mai ales când nu sunt prea mulţi oameni în el.
De ce nu m-am gândit să fac nişte poze?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top