Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 13 octombrie 2012

Innocent Girl III


      Simţind cum o picătură rece îi tăie parcă partea stângă a gâtului, Ren îşi întoarse privirea care până atunci căzuse intens asupra lui Masato şi privi pierdut tavanul, în timp ce oftă uşor. Nu-şi mai înţelegea dorineţele, sau pur şi simplu lăcomia lui îl făcea să creadă că totul e mai complicat. Nu dorea să piardă ceea ce căzuse în mâna lui, aruncat de un destin crud şi imprevizibil, şi asta devenise coşmarul lui. Şi totuşi, putea el să trădeze încrederea acelei persoane ale cărui sentimente pentru el deveniseră atât de evidente? Se întreba dacă capriciile lui sunt mai importante decât iubirea lui Masato. Şi nu conta către cine era îndreptată acea iubire.
      Ren se ridică astfel din patul care încă purta mirosul fetei care se aflase între el şi Masato şi se apucă să se îmbrace cu gesturi lente. Nici măcar camera în care dorinţele lor se consumaseră nu era a lor. Tocmai pentru că avea să nu mai intre prea curând acolo, Ren ajunsese să se întrebe dacă nu cumva totul a fost un vis sau în zadar. Dar aşa e cu dorirea asta, după ce se consumă realizezi cât de inutilă a fost. 
      Se hotărî să-l trezească pe Masato care încă dormea cu o expresie oarecum încruntată:
      - Dacă ne găseşte cineva aici în ipostaza asta, va crede că eu te-am abuzat pe tine, spuse Jinguji cu acea voce a lui uşor şoptită, pe care o folosea să-l enerveze uneori pe Hijirikawa.
      Masato se ridică imediat, privind-ul pe partenerul său cu aceeaşi expresie încruntată cu care dormea: fără vreo supărare adevărată, ci pur şi simplu indignat de faptul că se simte jucat pe degete. Lucru care defapt nu se întâmpla. Nu-i răspunse nimic, pentru că îşi dădu seama că figurile lor se află prea aproape. Se îmbrăcă mai repede, mai grăbit şi totuşi mai atent decât Ren şi porniră amândoi spre camera lor, nelăsând nici o urmă care le-ar fi putut trăda actul de dinainte.

      Weekend-ul trecuse cu viteză, timp în care Ren nu fusese în stare să aştearnă o singură notă pe hârtie. Faptul că era student în cadrul unei academii de muzică nu-l ajuta deloc, cel puţin nu cu probleme care-l măcinau în acel moment. Nu dorea şi nu vroia să-şi imagineze că ar fi în stare să scrie un cântec trist, el, care toată viaţa lui scrisese elogii aduse frumuseţii feminine. Ceva se schimbase în el, sau pur şi simplu o latură a lui pe care nici el n-o cunoştea ieşise la iveală.
      În acea pauză se hotărî să treacă pe la clasa Harukăi, n-o mai văzuse de câteva zile, cu excepţia unor întâlniri scurte prin campus. Pe coridoare fetele îl priveau cu ochi strălucitori, iar Jinguji, care în acel moment oftă în adâncul inimii lui, le aruncă privire scurtă şi zâmbi cu un colţ al gurii. Ajuns la uşa clasei, făcu un pas doar pentru a se opri: Haruka, care stătea în picioare lângă pupitrul lui Masato, se înroşise puţin după ce încercă să spună ceva, fără succes însă. Respiră adânc şi sonor, se uită fix în ochii lui Hijirikawa şi îi spuse ceva din care Jinguji percepu doar un "scuze". În orice caz, modul în care Haruka se împiedicase în propriile cuvinte i se părea ciudat de drăguţ.
      În următoarea secundă, însă, fata îl observă. Astfel că Ren se apropie, doar pentru a primi privirea ostilă a lui Masato. În acel moment Jinguji se simţi pentru o clipă gelos că nu el este cel care e coleg de clasă cu Haruka, pur şi simplu pentru că aerul superior al lui Hijirikawa îl deranja. Laturile lor animalice ieşiseră puţin la iveală, dar nu era clar care era motivul pentru care îşi trimiteau unde de gelozie unul altuia. Haruka înţelese situaţia şi încercă să-i echilibreze cu nişte cuvinte liniştitoare pe cei doi, dar undeva pe la sfârşitul frazei rări ritmul, pentru că îşi dădu seama că îşi aruncase sentimentele fără să realizeze:
      - Jinguji-san, nu-l mai necăji pe Hijirikawa-san, nu e ca şi cum a fost vreodată numai a...lui...Dar, uite, mai e un pic şi se termină pauza de prânz şi eu n-am mâncat...Mă scuzaţi!
      Atunci Ren îşi lăsă puţin ochii în jos; în timp ce o privi pe Haruka cum fuge spre cantină, îşi dădu seama de cruda confirmare pe care fata o scăpase. Îl privi scurt pe Masato care instalase o figură nepăsătoare, probabil pentru a nu-şi arăta adevăratele sentimente. Tânărul, simţindu-se privit, îşi întoarse ochii spre Ren doar pentru ca, după o anumită sclipire a ochilor lui, să-şi îndrepte privirea spre alt unghi al camerei. Jinguji, înţelegând că are acordul singurei persoane care-l împiedica să-şi împlinească dorinţa, se întoarse în clasa lui. Masato respiră încet în timp ce-şi întinse corpul, privi spre tavan şi îşi trecu mâna prin breton, oftând în timp ce privi cu coada ochiului la uşa clasei.

      Clopoţeulul care anunţa sfârşitul cursurilor se auzea acum în toată şcoala, iar Haruka privi pe geam: nu mai era iarnă, dar primăvara încă nu venise - copacii încă nu aveau frunze şi se mai zărea câte o floare mică care se scălda în razele soarelui zgârcit. La ieşirea din şcoală spre cămine, Haruka îl observă pe Ren, care stătea rezemat de unul dintre stâlpii felinarelor de pe marginea aleii, înconjurat de un grup de fete care-l priveau nelămurite: Jinguji nu le dăruia un zâmbet seducător, ci se uita nerăbdător undeva departe.

.....................................
După o discuţie spontană cu Misaki acum ceva săptămâni, şi după cam cinci luni în care mi-am cam uitat ideile pe care le aveam când am început asta [de unde, ţin minte tot], am decis să termin o dată seria asta. Precizez din nou: Pentru necunoscători şi ăia care nu s-au prins: numele personajelor sunt Hijirikawa [nume de familie] Masato, Jinguji [num. de fam.] Ren şi Nanami [num. de fam.] Haruka. Cine ştie şi ce-i cu ei, e cu siguranţă o persoană deşteaptă.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top