Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 12 octombrie 2012

Îmbrăţişând valurile realităţii

Cannot escape my own
hallucination


        Norii care atunci acopereau cerul precum o draperie grea mă făceau să mă simt cea mai fadă persoană de pe lume în acel moment. Nu ştiu dacă pesimismul lor era transmis mie sau invers, dar tot ce simţeam e că vreau să dispar o dată cu dorinţele mele. Ironic e că mi-era dor de nori.

      De ce totul din jurul meu trebuie să mă trolluiască? Indirect, dar tot trolling e. De ce singurul tip mai valabil din clasă trebuie să aleagă să petreacă timp cu cea mai proastă fiinţă pe care am întâlnit-o? Şi nu, nu exagerez, eu am tendinţa de a spera că nimeni nu e prost, dar persoana aia întrece orice limite. Şi nu, cum aş putea să fiu interesată de o persoană care se uită la un astfel de specimen?

      M-am acrit. Cel puţin în gândire. Am îmbătrânit. Ce naiba, am cinşpe ani! Ieri mi-am pus ochelarii Anei la ochi şi mi-am dat seama că văd mai bine cu ei. Şi noi stăm în ultima bancă. Mă întreb de ce naiba toţi idioţii mă stresează în moduri din astea tâmpite - am chiar aşa o faţă de...oare ce fel de faţă am eu? În orice caz, una care ţine departe idioţii mediocrii şi care-i atrage pe ăia maximi. Eman prea multă nobleţe, şi ăştia de rând se simt.
      Lăsând la o parte excesele de superioritate şi micile mele frustrări care devin din ce în ce mai mari, azi am avut o zi destul de interesantă. La ora de română a venit doamna Ionescu, vechea profă a clasei mele. Pe care eu n-o cunosc, că doar sunt nouă în clasă. But she was so nice. E genul ăla de profesoară experimentată pe care o iubesc elevii. Never experienced that, though. Love for a teacher, that is. Au cumpărat ăştia tort [scump şi mediocru la gust] şi am mâncat toţi aproape 30 de inşi câţi eram acolo. După am dat test la geografie, unde am făcut tot şi mă aştept la rezultate foarte bune. My brain is amazing, thanks God for giving it to me. Am învăţat o juma' de oră înainte să plec la şcoală. Şi am jucat cam un sfert de oră Seterra, şmecheria cu care învăţ eu geografie politică. 
      La TIC [informatică] am citit manga, vreo două capitole din Akuma to Love Song, şi tot ce pot spune e că mi-e milă să citesc ştiind că nu e tradusă toată [e terminată în Japonia]. E o manga foarte bună pentru un shoujo, am primul volum acasă şi mă gândesc...să-l vând, să-l dau cadou [pentru asta l-am luat dar apoi l-am citit şi mi-a plăcut prea mult] sau să cumpăr toată seria când iese [cu ce bani văd eu].
      În final, înainte de ora de franceză am râs alături de Cătălin [my badass classmate] în timp ce el descria ce se întâmplă în clasă ca şi cum am fii în junglă, nu alta. Ziceai că asculţi Discovery, varianta intense trolling. Şi cum era deja starea de spirit indusă, nu m-am putut abţine să fac mişto de un coleg [care nu era, surprinzător, masculul dominant din jungla văzută de Cătălin] care nu făcea altceva decât să scrie numele unei tipe pe tablă, într-un aşa mod încât nu se înţelegea ce scrie. Tipă pe care, teoretic, tipul o urăşte.

Chestie care-mi aminteşte, şi eu îl uram pe blond. Amintiri, eram tânărăăă atunci.
Dă fuq, I'm feelin' old.
       Aaaa, şi mi s-a stricat telefonul. Am ridicat slide-ul, am văzut întuneric aaaaaaaand it was gone. L-am dus la reparat [e încă în garanţie :))] şi...poate să dureze până la 2 săptămâni. God cum stau eu fără muzică două săptămâni?! Numai azi am simţit că lumea e seacă, seeeacă nu altceva.
Teee-hee~ xD
Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top