Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 20 octombrie 2012

E ora cinci şi încă nu ştie cât e ceasul?

Scuze,
vroiam să zic "data de 17"

       M-a fulgerat ideea cum că viaţa în sine este o eroare, dar asta ar însemna să mă numesc pe mine însumi un eşec. Lumina ultimelor zile m-a cam orbit, astfel că am ajuns să nu mai percep nimic în afară de fericirea din jurul meu. Am furat o bucată din acea fericire şi lumea mea momentan seacă a prins nişte sunet.
       Mă bucur de vocea lui Yuya, de trei luni deja. Până îmi vine telefonul, ca să mă bucur de vocea lui KISHOW. Săptămâna asta a trecut la fel de neaşteptat precum a venit şi, înafară de progresul neimportant pe care mi l-a impus societatea asta, nimic nu s-a schimbat. Totul e perfect.
        A fost nevoie să reduc luminozitatea monitorului la minim, deja mă orbea. Nici nu mai văd tastatura, dar nici nu-i nevoie. Bioritmul meu s-a schimbat, dar vai, mi-a luat o lună. Acum îmi dau seama. 
        La şcoală totul merge absolut perfect, de la note până la momentele amuzante. Anna nu prea a venit săptămâna asta, deşi zilele în care sunt cu ea sunt de obicei mai frumoase. Am avut o inspecţie întârziată la engleză, de unde am tras concluzia că profa mea e praf. Pe mine nu mă interesa, dar stai, eu oricum iau 10, de ce să ia şi ăia de cinci, zece? That's a no-no.
        Am fost ieri în Herăstrău [le big park] cu grupul şi mi-am dat seama că mai avem secole până când vom fi un grup cu adevărat. Şi ăştia au un an împreună. E greu să poţi să omogenizezi nu grup, iar noi nici catalizator n'avem. Azi Diana n'a mai ajuns la şcoală pentru că are piciorul în ghips, astfel că am stat cu prietenul ei, Cătălin [amândoi sunt lei, deci ne înţelegem, zic eu, foarte bine]. Oricum am fost puţini pentru că ieri a fost balul. Dar cu Cătălin am rââââs, mai ales la ultima oră, când eram doar şapte [voiam şi noi să plecăm, daaaar...long story] şi am avut şansă să observ idioţenia adolescentului normal. Şi aici mă refer la băieţi. Plus, unul dintre ei a făcut o moacă indescriptibilă când i-am spus că sunt perversă.

        Mai sunt două săptămâni până la Nijikon şi fierbe sângele în mine de entuziasm, nu alta. Manga-urile mele au venit [might as well go and pick them up from the headquarters, buuuut...] şi abia aştept să pun mâna pe ele. Cred că voi avea 6 oameni în total la mine în casă în noaptea de 3 noiembrie şi acum puţin timp am avut o discuţie cu Saravis prin care am dezvoltat o strategie prin care să-i conving părinţii s-o lase la mine o noapte [pentru că unii oameni...NO COMMENT, că o ţin până mâine; pe scurt - am nişte părinţi GENIALI]. Avem programat concert GRANRODEO, pentru că vine Koori, şi convenţia se anunţă a fi la MAX. Am bani, poate cele mai multe fonduri de până acum, şi mă simt LIKE A BOSS. Pfuaaa să vezi că-mi fac pereţii pliiiini cu moace din anime.
     Am făcut comandă zilele trecute pentru un CD a lui Yuya. YEEEEEEEEEEEEAAAAHSS! Am convins-o pe mama să mă lase să plătesc cu cardul ei [că-i dau eu banii 'când i-oi aveaaa....'] şi acuma îmi rod unghiile până vine. Pe site scrie 7 zile dar lui Koori i-au venit revistele în două luni, deeeeci...sper să fie în ghearele mele până la ziua mea [16 dişembrie]. Am făcut comanda pe 16 deeeci mai ştiiiiiii, poate mă văd la poştă pe şaişpe a douăşpea. Le-a luat vreo trei zile să scormonească prin stoc şi să facă rost de CD la ei în gheruţe, iar acuma cică e gata să pornească pe drum [daaacă n-a pornit deja]. Abiaa aştept [am mai zis asta?] să-l primesc, mai ales că e un CD + DVD ediţie limitată cu singurul film al lui Yuya pe care nu l-am găsit pe net, singurul film în care, defapt, frumosul are rol principal. AH MY EXPECTATION FEELS!
[Yuya în stânga] Adorabil acel soi de zâmbet al lui. Pentru că Yuya are infinite moduri de a zâmbi. Screenshot din cea ma recentă dramă în care apare, Pillow Talk. E ciudat de bronzat [el are pielea aaaaaalbă], la fel de superb şi...la fel de superb. Can't stop loving him.

Haaaaaaaaaaappiness! >.<
P.S.: Faza din titlu e o perlă care mi-a ieşit când m-am lovit de un miligram din stupizenia profei de engleză.
BĂĂĂĂĂ AM UITAT SĂ CITESC KUROSHITSUJI 74 CARE A IEŞIT AZI! CUM AM ÎNDRĂZNIT?! CUUUUUM?!?! Îl citesc mâine că acum mă dor ochi...hă hă...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top