Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 19 octombrie 2012

Dragostea nu dispare, se transformă

"Voi deveni vântul
care te îmbrăţişează blând"


     Îmi place să mă înec în amintiri, e adevărat. Şi asta poate că e suferinţa mea, dar e prea dulce pentru a vrea să renunţ la ea. Precum fiecare privire plină de compasiune pentru mine însămi pe care mi-o aruncam, sentimentele de atunci au dispărut odată cu faptul că nu am mai avut cui să arunc acea privire. Până azi.
     Când mi-am dat seama că n-au dispărut. Ci doar au stat acolo cuminţi, în adâncul inimii mele, pentru că nu aveau parte de acea scâteie care să le stârnească. Până azi.
     Nu ştiu de ce eram mulţumită când iubeam. Iubeam necondiţionat, nu mă aşteptam la nimic, şi nici nu percepeam că aş putea avea o fărâmă din viitor alături de el. Şi apoi alt el. Şi apoi încă un el. Şi în ultimii trei ani acelaşi el. Eu sunt o persoană foarte fidelă, atunci când mă lipesc de cineva. Chiar dacă acel cineva nu-şi dă seama.
      Şi totuşi, cât se pot schimba oameni! Sau cel puţin mie mi s-a părut schimbat. M-a fascinat din nou, l-am vrut din nou şi mi-a venit să ţip când mi-am amintit că nu-şi mai aduce aminte de mine. Privindu-l, îmi părea o veche cunoştinţă lovită de trecerea anilor. Deşi asta e o minciună. Pentru ani au trecut prea puţini şi noi ne-am schimbat şi mai puţin.

      Gândindu-mă la el, cel care ar trebui uitat, mi-am amintit că am pe cineva lângă mine. O persoană care mi-e mult mai aproape, împreună cu care chiar mi-aş vedea viitorul, dar care, ironic, nu va fi niciodată a mea. Pentru că acesta care este atât de perfect încât i-aş spune-o în faţă, dar n-o fac pentru că ştiu că e conştient de propria-i valoare şi ar fi inutil să mă rănesc singură, spunându-mi defapt mie că e perfect (pentru mine), acesta care acum este prezentul, e deja al altcuiva.

      Şi ceea ce eu nu voi face niciodată va fi să fur fericirea cuiva. Chiar dacă asta înseamnă să mi-o pierd pe a mea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top