Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 28 octombrie 2012

Beat it, Love!

Or just let me
beat you


     Dragostea te bate? Nici o problemă dacă eşti masochist. Şi dacă nu eşti masochist, atunci bate-o tu pe ea. Ceea ce înseamnă că eşti sadist. Pentru că teoria lui Kagerou este incontestabilă.
       Pe mine uraganul numit iubire nu m-a mai lovit de muuult timp. Şi nu pentru că aş fi făcut eu special, ci pur şi simplu pentru că rezerva de oamenii care mie mi se par atractivi a lumii pare să fi secat. Sau s-au schimbat gusturile mele; în orice caz, acum nu vorbim despre mine.
       Cuuum adică îndrăznesc să nu vorbesc despre mine pe propriul meu personal blog?! Pentru că sunt mic stalker. Sau măcar am ceva caracteristici ale unuia - îmi place să observ oamenii care mă interesează, să ştiu cât mai multe despre ei. Şi ăsta e un soi de iubire! Ori pur şi simplu îmi place să mă laud cu experienţa mea. Nuuuu, asta se poate spune numai când ajung o babă nebunatică - până atunci nu pot spune că sunt destul de experimentată.
       Acum însă am chef să vorbesc despre altcineva. Nu contează cine e, pentru că oricine ar putea ajunge în situaţia asta. E simplu: fata s-a îndrăgostit pentru prima dată, a procedat cum a crezut mai bine şi a avut curajul să-şi mărturisească sentimentele, pentru ca apoi să se ajungă la concluzia că a fost pur şi simplu folosită.
      Un soi de dezamăgire pe care eu nu l-am înghiţit. Şi mi-a fost băgat pe gât destulă din chestia aia, dar niciodată în modul ăla de amară. Nu vreau să mă iau de rasa masculină, pentru fără ei femeile n-ar exista, şi invers, dar niciodată n-am crezut că pot fi parşivi. M-am înşelat, bineînţeles, dar mă bucur că n-am fost eu cea care a luat lovitura. Sună urât, dar ăsta e adevărul. Eu n-aş ajunge să iau o astfel de lovitură, m-am învăţat să fiu prea precaută.
      Am dezbătut cu persoana respectivă şi am ajuns la o simplă concluzie: că viaţa singur ţi-o faci. Nu poţi da vina pe alţii. Şi totul depinde de tine pentru a nu ajunge să dai vina pe propria persoană.

Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top