Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

marți, 25 septembrie 2012

Viitorul se lasă aşteptat

"Let's walk towards 
the world of our dreams"

       Ca orice dorinţă nu prea puternică, toamna se lasă aşteptată, în timp ce ultima suflare a verii trece pe lângă mine. Precum o umbră care vrea să-mi dea speranţe false doar pentru a-mi vedea figura dezamăgită. Trăind, realizez că lumea mea se repetă la nesfârşit, parcă cu dorinţa de a mă ameţi. Totul devine o provocare nespusă, iar eu o tratez ca pe aspectul palpitant al rutinei mele.


       Nu mă satur, nu vreau şi nu am nevoie să mă satur de acea minunată voce care mă trage în extazul lacrimilor. Anna îmi reproşa azi că sunt total obsedată, iar eu n-am negat asta pentru că, din punctul de vedere negativ, ăsta e adevărul. Din punctul de vedere optimist, să-i zicem, pentru că pozitiv nu-mi place cum sună, sunt pur şi simplu pasionată. Mi-a fost dor de sentimentul ăsta, e chiar mai frumos decât dragostea aia în care mă înecam eu singură. De ce? Pentru că atunci când obiectul care mă face să am un astfel de sentiment este real şi relativ disponibil, se naşte o speranţă care pe mine mă roade; atunci când obiectul este ori ireal, ori real şi aproape total inaccesibil, speranţa este deja într-o altă dimensiune şi nu mai e atât de intensă încât să mă facă să sufăr. Tot îndrăgostită sunt, dar nu de ceva real. Poate sună inutil, dar eu aşa trăiesc.
       Şi asta ar fi o introducere perfectă pentru un subiect pe care va trebui cândva să-l dezvolt, dar nu acum.

       Şcoala este neschimbată, clasa a 10a nu e decât un moment în care îţi dai seama că eşti mai aproape de BAC. Observându-mi noii colegi, că doar n-am avut altceva mai bun de făcut toamna asta de cât să vreau s-o iau de la capăt, mi-am dat seama ce persoană tolerantă sunt eu. Şi asta nu pentru că suport multe [suport destule, dar asta e altă problemă], ci pentru că accept oamenii şi părerile lor aşa cum sunt. Sincer, nu înţeleg de ce unii oameni văd mai întâi defectele şi, după ce le despică bine şi râd pe seama lor, rămân la fel de încuiaţi şi refuză să vadă orice calitate ar exista. En fin, să nu mă plâng.
       Mi-am zis că anul ăsta nu mă plâng de şcoală, şi va trebui să mă chinui să nu o fac. Mă aşteaptă opt luni [septembrie se consideră dusă], şapte jumate defapt [hai să fie şase că iunie nici nu se simte - şi uite aşa tai eu anul şcolar; stai, cu vacanţele rămân vreo patru luni jumate...? optimismul meu e inutil]. La noua şcoală profesorii sunt cu siguranţă mai varză decât erau înainte, "deci un alt motiv să iei numai zece!", o citez pe mama. Profesoara de engleză face săraca limbă praf, iar asta îmi face mie cheful şi mai praf.

       S-a schimbat interfaţa blogger. Doamne, când acum ceva luni bune am zis s-o încerc pe aia nouă, I was like: what is this shit?! Aşa că am tras de interfaţa veche, genială de altfel, cât de mult am putut, până când într-o zi m-am trezit cu asta nouă. Care, practic, nu are nimic nou faţă de cea veche, decât un design mai obositor, mai complex [dar nu neapărat mai bun] şi care pare mai modern, dar nu e. Şi acum îmi amintesc, la fel şi pe facebook, am ţinut interfaţa veche cât de mult am putut până când într-o zi, după ce nu mai intrasem de luni de zile [i don't use facebook at all], m-am trezit cu timeline. Ptiu!
       L-am convins pe tata să-mi ia un HDD extern, pentru că aveam nevoie imensă. Îmi ajunsese până peste gât să dau bani şi să scriu dvd-uri care în ultimul timp ieşeau mereu eronate. Aşa că l-am convins pe tata, doar ca să-l aud "cumpără cu cardul Victoriei" [mah mom]. Măăăăi, for the love of God, dacă eu îţi cer bani ţie, nu mă trimite la mama! Iar acum stau să copii mai tot ce am pe hard-ul extern: numai din laptop am scos vreo 150 de giga [asta fără tonele de poze cu anime, muzica mea şi materialele cu GRANRODEO şi Matsushita Yuya]. Să vedem dacă termin săptămâna asta.

Şi încă nu mă satur de Yuya!
Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top