Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

miercuri, 12 septembrie 2012

That Butler, Friendship

"Yes, My Lord"

         Contele Ciel Phantomhive, sau mai bine spus majordomul perfect al acestuia, Sebastian Michaelis, este în mijlocul pregătirilor pentru un bal care avea să aibă loc în conacul acestuia, când trei noi invitaţi apar, veniţi din Japonia. Ca parte a ospitalităţii englezeşti, contele îi învită pe cei trei la bal. Însă, în timpul petrecerii o intruziune nedorită are loc, marcând astfel începutul misterului ce-i înconjura pe cei trei japonezi.
        "That Butler, Friendship" [その執事、友好 - Acel Majordom, Prietenie] este primul musical inspirat după manga Kuroshitsuji. Dacă nu ştiţi ce-i aia Kuroshitsuji, vă învaţă sfântul My Anime List; tot ce eu pot spune e că sunt fan al seriei de trei ani şi încă nu m-a plictisit. 
        Când am aflat că există şi musical-uri [că sunt două, dar de al doilea vă pomenesc în altă postare], pe lângă trilioanele de alte materiale legate de serie, şi că în aceste musical-uri Sebastian este jucat de Matsushita Yuuya, mi-am zis că trebuie să le văd. Şi sunt absolut geniale, pentru că tot ce e Kuroshitsuji e genial. Din nefericire însă, nu am găsit pe net nici un fel de informaţie legată de director, compozitorul muzicii sau scenarist.
        Musicalul a fost pus în scenă între 28 mai 2009 şi 7 iulie 2009, iar DVD-ul a fost lansat în decembrie al aceluiaşi an. Personal, aş vrea să cumpăr DVD-ul, dar nu cred că-l găsesc uşor şi la un preţ rezonabil. În fine, hai să-l luăm pe bucăţi:

        Povestea este interesantă, nu extraordinară, nu ştiu dacă ideea este a lui Toboso-sensei [mangaka], deşi nu cred, pentru că povestea are un soi de gust de filler. Se face însă minunată referire la manga, precizându-se că povestea are loc chiar înainte de declanşarea acrului cu circul.
       Costumele şi tot ce ţine de vizuale [lumină, scenă, decor] au fost bine făcute, nimic extravagant [adică mai extravagant decât ceea ce ştiam deja]. Costumele lui Ciel arătau superb, şi în rest am observat o atenţie deosebită la detalii [care, într-o sală de spectacol nu observă neapărat, deci se pot omite]. Incusiv costumele personajelor care nu trebuie să poată să vadă [Maylene, Undertaker] erau făcute în aşa fel încât actorii nu vedeau.

     Actorii au fost absolut perfecţi, exista loc de şi mai bine, dar de ce să mă plâng când mi-a plăcut. Sebastian a fost jucat de multi-talentatului Matsushita Yuuya, care a făcut o treabă excelentă în a-i da viaţă majordomului; inclusiv înălţimea şi construcţia fizică a lui Mayu au fost perfecte [având în vedere că şi el şi Sebastian sunt bărbaţi înalţi şi bine făcuţi]. Vocea, ceva mai înaltă decât a lui Daisuke Ono [vocea din anime], l-a început mi s-a părut, ei bine...diferită, dar până la finalul spectacolului mi-am dat seama că şi Mayu are o voce distrugător de sexy. Ciel este făcut pe Shougo Sakamoto, un tânăr actor de 15 ani. Şi ăsta a fost singurul lui defect, vârsta lui. Avea un aer mai matur, nu acelaşi soi de maturitate precum Ciel şi era, ofc, puţin mai înalt. Rolul însă şi l-a interpretat foarte bine [deşi l-a cam făcut pe Ciel să pară doar un copil arogant]. De menţionat ar mai fii Ryuuya, care-l face pe Lau, actor care merită un premiu pentru că a reuşit să-şi interpreteze rolul, să cânte şi danseze cu ochii închişi [cel puţin aparent; se ştie că Lau are mereu ochii închişi]. Actorul care l-a interpretat pe Grell Sutcliff, Uehara Takuya a fost, din nou, perfect, mai ales că a reuşit să imite foarte bine vocea lui Fukuyama Jun [în anime]. În final trebuie pomenit Shuuhei Izumi, care ne-a adus în faţă un Undertaker cu totul genial.

       Cântecele au fost foarte bune, deşi mi s-au părut puţine. Mayu a cântat impecabil, fără nici un fals, puţin cam sus totuşi [vocea lui normală, dar sus pentru vocea lui Sebastian]. Cântecul lui Lau mi-a plăcut mult, mai ales versurile [a avut refrenul în chinează...se ştie că Lau e chinez], şi cred că cel mai captivant moment a fost numărul lui Grell şi Sebastian [Uehara-san a cântat chiar foarte bine, deşi vocea lui mi se pare şi acum puţin ciudată]. Şi, prima dată când am auzit cântecul lui Ciel, mi-a venit să plâng.
       Comparat cu cel de-al doilea musical, care vine la un an distanţă de primul, "That Butler, Friendship" este puţin mai slab. Mie însă mi-a plăcut mult, pentru că, deh, este Kuroshitsuji şi tot ce are baza acelei manga geniale nu are cum să nu-mi placă.



Despre cel de-al doilea musical, "The Most Beautiful DEATH In The World" voi scrie cât de curând posibil.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top