Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 17 septembrie 2012

Quartet

"Nu tu îţi decizi valoarea,
altcineva ţi-o decide"


       Takeru este un tânăr care îşi ocupă timpul, din propria lui voinţă şi nefiind angajat de nimeni, cu neutralizarea grupărilor care vând droguri. Acesta, împreună cu Shun, o descendentă de a treia generaţie a unui japonez rămas în China după al doilea război mondial, sunt angajaţi de ofiţerul Kuchinawa pentru a acţiuna sub acoperire în locul poliţiei în oraşul "Midori", un cartier unde se refugiază rezidenţi ilegali. Cei doi colaborează împreună cu tânăra Kasumi, care, reuşind deja să se infiltreze în mafia locală, le trimite informaţii despre aceasta. Ce se va întâmpla oare cu aceşti trei camarazi, care, aflaţi în mijlocul unui necunoscut neprimitor, descoperă faptele şocante care sunt ascunse în adâncul districtului în care par a fi în altă lume?
     Pentru început, aş vrea să menţionez că nu recomand Quartet generaţiei foarte tânără sau celor slabi de înger, serialul conţinânând o doză constantă de violenţă burtă [adică fără arme, de cele mai multe ori cu mâinile goale] şi alte elemente care pot fi tulburătoare.

     Quartet este o dramă care a fost difuzată în Japonia la începutul anului 2011, bazată pe romanele scrise de Oosawa Arimasa. Ca genuri, se poate spune că se încadrează în crimă şi acţiune. Eu personal am ales-o pentru că...Matsushita Yuya este în rol principal. Asta a fost tot; am citit un pic despre poveste, ştiam că e ceva legat de droguri, şi atât. Dacă e cu Yuya la greu, atunci n-are cum să nu fie bun.
Da, ce mănâncă el acolo e o broasă care, cică ar fi delicioasă. Asta ca să vă trolluiesc, că oricum nu aveaţi cum să vă daţi seama că aia e o broască.
     Una dintre puţinele drame pe care le-am văzut, la început m-am întrebat de ce mă mişcă pe mine faptul că ălora le trosnea carnea de pe ei la fiecare lovitură. Cu violenţa din anime sunt obişnuită, dar în drame e altfel, mi se pare mai realist. În fine, am trecut peste, şi m-am liniştit de tot când am văzut că sângele e carmin :)). 
     Povestea...mă, e bună, dar previziblă. Nu praf de previzibilă, dar m-am prins cum se termină undeva prin episodul trei din nouă. Primele două episoade sunt un soi de prolog, acţiunea curentă se declanşează abia în episodul 3. Dar asta nu înseamnă că primele două episoade sunt în plus, sunt chiar esenţiale [pentru că e plin de Yuya care-şi întinde cracii către mutrele altora >:))]. Finalul m-a disperat pentru că, pe lângă faptul că e cam crud, nu mai ştii ce se poate întâmplă [ i was like "will you stop passing the gun?!"].

Episodul 7, faza mea preferată, visul, defapt pur şi simplu kawaii, al lui Takeru în legătură cu Shun. And then he's trolling her.
     Coloana sonoră n-a ieşit cu nimic în evidenţă, dar mi-a plăcuuut tema folosită în preview-urile pentru următorul episod. Ending-ul [dramele nu cred că au opening, cel puţin din ce am văzut eu] este...pfua, cântat de Yuya! Se foloseşte melodia "Paradise", ceea ce e ironic la cât de pozitivă e melodia, dar totuşi se potriveşte bine.

De la stânga la dreapta: Kuchinawa, Shun, Takeru şi Kasumi.
      Actorii sunt...E YUYA!!! *panting* Ok, revenind, actorii sunt perfecţi, adorabili [Yuya!]. Personajele principale îmi plac toate, şi sunt patru! Rar găsesc eu patru personaje la un loc care să-mi placă toate. O avem pe Shun [Fukuda Saki], o tipă badass, care după ce-şi vede fratele omorât, e hotărâtă să-l răzbune. Şi se mai face şi blondă, se tatuează şi-şi face câteva [la puterea un miliard] pierceing-uri. Îi trage câte o palmă bună lui Takeru [Matsushita Yuya] şi nu ştiu câte priviri de genul "baka ja nai no?". Vorbind de Takeru, tipul e absolut adorabil şi uneori mai înfricoşător decât Sebastian [aici mă refer la rolul lui Yuya din musical-urile Kuroshitsuji]. 
 E frumos din partea lui că se foloseşte de toooot [sau oricine] poate pentru a-şi atinge scopul şi nu-i pasă pe cine implică. La început chestia asta m-a enervat la el, dar e prea al naibii de drăguţ ca să mă enerveze cu ceva. Şi, deşi petrece n zile împreună numai cu Shun şi tipa se vede că îi place, nu face nimic urât. Eu pe ăştia doi îi susţin! [so shipable]. Kasumi [Watanabe Natsuna] e alt soi de femeie extraordinară, în sensul că minte de rupe într-un mod mult prea perfect [actorii ăştia O__O]; e absolut epică când face pe drogata şi ea defapt se foloseşte de asta pentru a-şi continua misiunea. Kuchinawa [Kamikawa Takaya] este un ofiţer de poliţie, sau mai bine zis un fel de god peste cei trei care lucrează pentru el. Mie îmi aminteşte de L din Death Note, are acelaşi soi de privire seacă şi când vorbeşte, sau se comportă, face mereu un lucru pe care nu-l uiţi.
       Despre Quartet s-ar putea spune că este o dramă criminală tipică, dar mie mi se pare că este relativ originală. Cel puţin eu nu am mai văzut ceva care să-i semene. Deeci, o recomand oricui vrea o acţiune scurtă [dooar 9 episoade :(((] în mijlocul mafiei [nu se poate spune că e neapărat sângeroasă].
     În final, plănuiesc să văd, uşor, uşor, toate dramele/filmele/musical-urile în care a apărut Yuya [nu sunt multe, oricum] şi, deci, obsesia mea legată de acest om continuă puternic şi fără vreo pauză.

În videoclipul de sus este prezentată o scenă de luptă din episodul 2, şi momentul în care Takeru face cunoştinţă cu Shun.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top