Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 14 septembrie 2012

Natsuyuki Rendezvous

Prima impresie aici.

      Recomand celor care chiar au de gând să vadă acest anime, să ignore total această postare [cel puţin până vedeţi anime-ul, e urât din partea mea să spun oamenilor să nu citească ce scriu, dar aici avem un caz particular] şi să vadă Natsuyuki de la zero, fără vreun indiciu despre poveste, personaje, seiyuu sau muzică. Pur şi simplu pentru că eu, care am făcut asta involuntar, cred că experienţa va fi mult mai intensă în modul acesta.


      Tânărul Hazuki are grijă să-şi îmbogăţească aşa-zisă grădină din apartamentul său în fiecare zi, trecând pe la florăria Shimao. Adevăratul lui scop nu are însă nici o legătură cu ghivecele pe care le achiziţionează - el este îndrăgostit de cea care se ocupă de magazin, Shimao Rokka. Astfel că Hazuki se angajează part-time la acea florărie, doar pentru a descoperi că există un lucru care stă împotriva unei posibile relaţii între cei doi: fantoma soţului lui Rokka. Nu numai că Shimao Atsushi bântuie apartamentul soţiei sale de când a murit, dar Hazuki este singurul care-l poate vedea. Ce va face Hazuki când află că Rokka încă nu a trecut peste moartea soţului ei?
       And there you have it, premisa pe care eu n-o cunoşteam când am văzut primul episod. Atunci, s-ar întreba unii, de ce am mai văzut anime-ul ăsta? Pentru că, după nume şi o simplă imagine de prezentare pe care am văzut-o o secundă, mi-a mirosit a capodoperă. Şi, pentru mine, Natsuyuki asta este, o capodoperă.
      Anime-ul a început la 1 iulie şi s-a terminat aseară, astfel producătorii şi lungimea poveştii au decis să-mi tortureze mie inima doar două luni pentru ca după aia să mă lase cu satisfacţia imensă că-mi place sfârşitul, şi, în final, să rămân cu acel sentiment sec că s-a terminat. Natsuyuki Rendezvous se clasează, împreună cu Chihayafuru şi Sakamichi no Apollon, în genul josei [anime pentru tinere femei, parctic seniorul bine-cunoscutului gen shojo].
De la stânga la drepta: Hazuki, Rokka şi Shimao
       Povestea este relativ originală, pornind de la ideea de fantomă pe care numai o persoană o poate vedea [AnoHana, cineva?] şi terminând cu atmosfera de poveste pe care o dau florile alea superbeee. Se parcurge în 11 episoade şi am impresia că acoperă toată manga [care are numai 4 volume]. Linia narativă este constantă, adică acţiunea nu este nici grăbită şi nici nu stagnează - e practic echilibrată. Există acolo o atmosferă, indusă mie de muzică, susţinută de flori şi diversele declaraţii care mie îmi dă nişte fiori inexplicabili.

    Grafica este la nivelul unui anime din 2012. Repet, florile alea arată superb, extraordinar, mai ales de aproape. Ending-ul este şi el o capodoperă, fiind defapt o singură imagine lungă, care curge odată cu melodia.
      Sunetul este cel care mi-a dat mie fiori inexplicabili. Începând de la opening-ul cântat de Matsushita Yuya, trecând prin coloana sonoră care este absolut perfectă, unde am observat multe piese la pian şi chitară acustică, şi terminând cu ending-ul cântat de Aimer. Am iubit, iubesc, şi voi iubi aceste două melodii mult timp de aici încolo, dacă nu toată viaţă mea. Seiyuu în rolurile principale sunt trei titani pe care sigur i-aţi mai auzit: Nakamura Yuuichi [Tomoya Okazaki în Clannad] îl face pe Hazuki, Fukuyama Jun [Grell Sutcliff în Kuroshitsuji] dă voce lui Shimao şi Ohara Sayaka [eu am auzit-o în rol principal în Moyashimon] o face pe Rokka.
Gif-ul ori este al lui Koori, ori al altcuiva de pe tumblr.
      Personajele sunt interesant construite, nu neapărat unice. Rokka, sincer, îmi place mai mult când era tânără [poate pentru că era puţin ieşită din comun] şi sunt momente în care slăbiciunea ei devine puţin deranjantă. Dar, pentru că Rokka e o femeie deja şi anime-ul ăsta e un josei, nu întâlnim acea densitate tâmpită a unor personaje de care dai prin shojo [thank God!]. Cu alte cuvinte, îmi place de Rokka pentru că se prinde, şi aici mă refer la absolut orice situaţie. Hazuki este mah fav, în principal pentru atitudinea lui aparent nepăsătoare şi pentru părul ăla al lui. Modul în care o iubeşte pe Rokka este practic normal, dar prezentat într-un mod atât de frumos încât nu are cum să nu-ţi mişte inima. Shimao, sau mai bine zis ce a rămas din el, este un troll absolut, în modul lui unic, până la capăt. Şi asta e tot ce vă spun despre el.
       În final, pot spune că Natsuyuki este, până acum [şi există şanse să rămână până la finalul sezonului], singurul anime din vară care mi-a indus acel suspans pe care-l caut eu în fiecare anime - dorinţa de a vedea următorul episod. Pentru cei care doresc o romanţă originală, cu o doză bună de dramă adevărată, presărată cu un soi de comedie sarcastică şi s-au săturat de stereotipurile copilăreşti din shojo, vă recomand cu căldură Natsuyuki Rendezvous.

"I always wondered who was the one who suffered the most. The one who departed...or the one who was left behind"


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top