Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 10 septembrie 2012

Mii de kilometrii

Peisajul neschimbat,
şi totuşi diferit

       Nu era timp de discuţii filozofice, timpul şi pământul trecea pe lângă mine şi simţeam cum distanţa dintre mine şi visele mele se lărgea. Nu ştiu dacă ar fi fost mai bine dacă dorinţele mele s-ar fi împlinit, nici nu simt că am lăsat neapărat timpul să-mi scape printre degete, dar ştiu că nu voi mai face asta a doua oară.

       În luna august abia dacă am trecut pe acasă. La începutul lui sepembrie ai mei au decis că mergem în concediu. Şi aşa mi-au scăpat trei săptămâni de vacanţă printre degete. Am fost la o nuntă la Botoşani [nord-estul ţării, eu sunt bucureşteancă] şi de acolo am pornit pe meleagurile României. Nunta în sine mi-a plăcut, deşi nu am stat mult, mirele fiind cineva pe care-l cunoşteam de ani buni - tipul care m-a luminat pe mine şi mi-a arătat ce-i aia Evanescence şi muzica rock. M-am retras devreme, cum spuneam, m-am uitat la Animax până la sfârşitul programului  [dădeau Soul Eater şi m-am strufocat să nu adorm doar ca să-l văd] şi am mâncat tort în camera de hotel undeva pe la ora patru dimineaţă [mişto să te trezeşti din somn şi să mănânci dulciuri]. Ziua următoare am mers un pic prin oraş şi apoi ne-am îndreptat spre Sighetu Marmaţiei, ca să vedem Cimitirul Vesel de la Săpânţa. Prin Maramureş am dat de Muzeul Ţărăncii Române de la Dragomireşti, unde am aflat şi văzut o grămadă de chestie interesante. A fost nevoie să cumpărăm un card nou de memorie pentru poze, cel vechi era oricum deja plin şi atunci ajunsese la limită.

Cimitirul Vesel de la Săpânţa

       Apoi am pornit spre Oradea, ne-am oprit pe drum pentru a vedea diverse obiective pe care nu mi le mai amintesc [în principal mânăstiri] şi am făcut stop-uri din cauza faptului că drumurile din România sunt în lucru. Am trecut şi pe la Peştera Urşilor, de unde i-am rugat pe ai mei să-mi ia un urs din ăla cu peştele în gură doar pentru că îmi amintea extraordinar de tare de un urs identic din Junjou Romantica. La Oradea am realizat că am devenit expertă în a face poze din maşină; ne-am oprit, bineînţeles, şi am făcut o tonă de poze - centrul oraşului e plin de clădiri vechi şi superbe. Am fost în Biserica cu Lună [se numeşte aşa pentru care instalat pe faţadă un mecanism făcut acum 200 de ani parcă de doi nemţi, mecanism care arată forma din acel moment al lunii]. Am trecut printr-un pasaj genial, cu boltă de sticlă, care-mi amintea de un pasaj din centrul Bucureştiului, de peste drum de magazinul Victoria, Versailles se numea parcă. Apoi am plecat spre Băile Felix. Ah, şi în Oradea, tata a fost atât de deştept încât să arunce ţipla noului card de memorie în care se afla cardul vechi - dăi deci şi bagă mână în coşul de gunoi s-o scoţi; noroc că nu era chiar aşa mizerabil.

       În loc să ne oprim la Felix, ne-am oprit la Băile 1 Mai, care sunt chiar înainte de Felix. Am mers la ştrandul cu valuri şi am avut frumoasa surpriză să nu găsim pe nimeni acolo [asta fiind pe 5 septembrie, parcă]. După aceea am pornit către Haţeg, şi ne-am oprit la Sarmizegetusa Ulpia Traiana. În final am trecut prin Mediaş în drumul spre Sighişoara pe care n-am mai apucat s-o vedem.


Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top