Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 14 septembrie 2012

Back to life

Trec prin viaţă,
făcându-mi loc prin ea.


       I realised that sometimes obtaining what you desire may not bring you actual happiness. I got what I wanted, but together with it came a responsibility that I would've been better without. I suppose that is how life actually is, a two sided feeling. Still, I will try to enjoy it just the way it is.
        Săptămâna asta s-a dovedit a fi plină, şi nici măcar nu s-a terminat. Marţi m-am văzut cu o veche colegă din generală, cu care cred că am stat de vorbă vreo cinci ore despre o grămadă de chestii. Doamne cum se mai schimbă oamenii! În esenţă rămân la fel, dar se maturizează şi se deschid în timp. Miercuri m-am plimbat cu tata prin oraş [de fapt l-am asistat la diversele treburi pe care le avea] şi era cât pe ce să-mi iau o bicicletă nouă. Doar că aşa e în România, se vinde la preţ de bicicletă nouă şi bună una cu nenumărate defecte, şi deci, pe care mai trebuie cheltuiţi bani buni. Apoi m-am văzut cu patru nebune şi am fost până hăăăt în Titan pe unde eu nu mai călcasem în viaţa mea, mai exact la Daiso, un magazin japonez cu jucării chinezeşti şi dulciuri din Anglia. Dar aveau otemoto [beţele cu care mănâncă ei], boluri mici şi frumoase pentru orez [sau miso, sau ce vrei să pui în ele] şi alte chestii interesante, dar nimic pe care să merite să-mi arunc banii.

     Între timp, în bucătăria casei mele a fost o coacere continuă pentru că ai mei au făcut nu ştiu câte borcande de zacuscă. Ieri de dimineaţă însă au plecat, lăsându-mă pe mine să fac curat. Şi am făcut, într-un timp ciudat de scurt [de obicei îmi lua dublu]. Am văzut câteva episoade din anime [sunt cu secole în urma programului], am terminat sezonul doi din Moyashimon [care a fost un anime foarte bun] şi acum le aştept pe Pachinko, Mika şi Shiro să vină la mine în noaptea asta. Ele s-au dus la Folk You, m-aş fi dus şi eu dacă camera mea n-ar fi fost un dezastru mondial.
         Şiiiii, am primit o propunere care pentru câteva zile m-a cam tulburat: să fiu vocalista unei trupe formată de nişte otace. Nu ştiu dacă am menţionat până acum, dar unul dintre visele mele dintr-o lume paralelă e să fiu vocalistă. Şi m-am gândit bine: în primul rând, dacă mie îmi pui o partitură în faţă, eu mă uit la ea şi tot ce văd e o cărare şerpuită, numai sunete nu. Dar totuşi, vroiam să cânt; dacă fetele astea ajung faimoase fără mine? Ar fi păcat, dar la cât de puţini români consumă muzică rock [că ele pe asta se axau], nu vreau să mă gândesc la posibilităţi. În final am refuzat, pentru că nu eram seriosă şi ştiam că nu vreau să fac asta pentru tot restul vieţii.
         Ah, şi am reuşit să mă mut de la acum vechiul liceu. De luni o luăm de la capăt.

Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top