Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

marți, 7 august 2012

SUPERNOVA

Sau drumul spre
extazul nebuniei

      După acea discuţie inutilă, nu mi-am putut abţine un ţipăt venit din adâncul frustrării. Gânduri negre, nebune, mi-au trecut prin cap, doar pentru a se transforma într-o simfonie ciudat de vesel colorată. Buna dispoziţie creată de ideea că acea vară frumoasă, petrecută împreună, avea să înceapă,  a fost distrusă de apariţia unui sălbatic vânător, care în final s-a disipat. Lăsând în urmă o altă stare bună, adusă de simplele lui comentarii ironice referitoare la ironia lumii, acesta a făcut discuţia să degenereze într-o scenă seacă şi totuşi dramatică referitoare la minciunile dintre noi. Dar clişeicul sunet al dragostei noastre, de altfel exagerat de sinceră şi pasional de profundă, a transformat convorbirea într-o infinitate de idei neterminate. Odată cu cerul înstelat, dorinţele s-au aprins şi în acel moment nebunia a degenerat în amuzament. Totul s-a terminat superb, în lacrimi amare şi regrete distrugătoare. Astfel am ajuns cu toţii să ne închinăm slăbiciunii.

     SUPERNOVA era pe lista mea de "plan to immediately listen to" de când am descoperit eu GRANRODEO, dar aveam de gând să-l las ultimul din discografia trupei pentru că aveam impresia că ar fi cel mai bun album. Şi, cu siguranţă, este cel mai bun disc al lor pe care l-am ascultat până acum.
     Păstrând în totalitate autenticitatea GRANRODEO, SUPERNOVA adaugă o nuanţă modernă şi proaspătă muzicii grupului. Coperta albumului nu este printre preferatele mele, dar se potriveşte mult prea bine cu sunetul discului. Plus, când am fost la Koori acasă, am văzut inclusiv broşura [ză booklet] care venea la pachet cu discul, chestie care este absolut epică - poze nebune cu e-ZUKA şi KISHOW aranjate ca un fel manga. Acum să le luăm la rând:
  1. Rocket Ride (inst) - Practic, intro-ul este o discuţie genială car eajunge o aventură explozivă între doi americani (varianta de peste ocean a lui e-ZUKA şi KISHOW?). Se menţionează echipa de baschet Lakers şi pe fundal se aude melodia "We wanna R&R show" a (ghici ciupercă ce-i?) celor de la GRANRODEO, ofc.
  2. SEED BLASTER - ŢIPĂT EPICA MARCA KISHOW! And my mind is blown. SEED BLASTER este genul de melodie care, cel puţin pe mine, m-a făcut să cred că, atunci când o ascult şi merg pe stradă, în spatele meu au loc explozii puternice, grandioase şi continue. Una dintre cele mai puternice melodii ale albumului.
  3. ROSE HIP-BULLET - Melodia mea preferată din toată discografia trupei - am auzit-o cu luni în urmă şi de atunci o ador. Este ceva de genul un heavy metal with powerful vocals, ritm hipnotizant, versuri distrugătoare şi un solo de chitară imposibil şi înnebunitor. Melodia asta îmi place atât de mult încât, deşi o ascultasem de-mi ieşise pe gât înainte de SUPERNOVA, când am ascultat albumul n-am simţit nevoia să trec niciodată peste ea.
  4. SUPERNOVA - Eticheta albumului, să zicem. Este o melodie optimistă, frumoasă şi cu un PV [imposibil de găsit] exagerat de fosforescent şi colorat [aflăm că lui KISHOW îi stă bine şi cu un bot fosforescent, ciclam].
  5. Boku to Kimi no Aida - Titlul cred că s-ar traduce ceva de genul "Înaintea noastră" [cuvânt cu cuvânt ar fi "înaintea mea şi a ta]. Nu m-am stresat să aflu subiectul melodiei, tot ce pot spune este că ar fi un rock uşor, să zicem; practic, pe mine melodia asta mă calmează, mă ajută să mă relaxez.
  6. Who Is The Witch? (inst) - Un instrumental [groaznic de] sinistru, perfect pentru a preceda...
  7. Witch Hunter - Melodia despre care habar n-am dacă [deşi nu cred că] se referă la vreun vânător de vrăjitoare. Titlul mi se pare metaforic, din ce înţeleg eu din versuri cred că melodia ar fi o satirizare deşteaptă a societăţii.
  8. Shinka to Daraku no Nigenron - Versurile melodiei sunt sarcastic de deştepte, plus o linie melodică optimistă care face melodia o simfonie a ironiei acre.
  9. Uso no Iro - "Culoarea minciunilor". Melodia pe care obişnuiam să plâng atât de dureros cândva. Nu din cauza melodiei, bineînţeles. Este o piesă relativ dramatică, cu nişte versuri distrugător de adevărate în legătură cu sentimentele mele din perioada respectivă.
  10. Koi Oto - "Sunetul dragostei". Acum observ jocul de cuvinte şi înţeleg de ce au ales să pună două piese atât de diferite una lângă alta. Koi Oto este o minunăţie care-ţi luminează sufletul şi te face să zâmbeşti imediat ce ajungi la refren. Este doza mea de drog al fericirii. Şi se menţionează "Wonderland" - total happiness.
  11. Youkubō (Mugendai) - Niciodată n-am putut înţelege Youkubō∞, nici versurile, nici melodia în sine. Este o nebunie care menţionează prin refren ceva legat de nebunie şi idioţi.
  12. SEA OF STARS - Dovedeşte că ORICE sună bine când are marca GRANRODEO. Asta are o doză de dance, pop, nici nu ştiu ce e, probabil sintetizatoare, care sună atât de bine încât te ameţeşte. E un cântec de dragoste sub stele cu un videoclip ciudat de roz, dar care, bineînţeles, arată bine.
  13. Shanimuni - Acelaşi gen de linie melodică precum Youkubō∞, după părerea mea. Din nou, nu înţeleg mare parte din versuri, dar pare a fi ceva legat de determinare.
  14. Haitoku no Kodō - O capodoperă de melodie care încheie o capodoperă de album. Este o melodie despre corupţie, depravare, regrete lăsate de o lume de străluciri false. KISHOW îşi dă tot sufletul în a cânta şi poţi, pur şi simplu, să-i simţi sentimentele. e-ZUKA vine cu un solo superb de chitară şi KISOW încheie cu o voce şi nişte versuri cutremurătoare - "nu mă pot ierta pe mine însămi". Titlul melodiei s-ar traduce "Plusul depravării". Haitoku no Kodō este, cu siguranţă, cea mai bună melodie de pe album.
  15. Bonus Track - O chestiuţă genială în care KISHOW, acompaniat de simpla chitară acustică a lui e-ZUKA , oscilează între a cânta absolut genial şi a face un mişto serios de ascultător (defapt ei îşi fac reclamă pentru turneu) printr-o naraţiune epică. Versurile ar suna cam aşa: "nu există inamic precum inamicul / să ne închinăm slăbiciunii!".
Acum ascult albumul 2U al lui Yūya Matsushita şi în curând va trebui să scriu şi despre NEW GAME al lui Terashima Takuma şi "Tales for the Abyss" al celor de la ACE, pe care i-am văzut live.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top