Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

vineri, 10 august 2012

Naturally

„Eu sunt singurul
care te înţelege”


         În prima secundă, acea replică nu avea cum să sune a altceva de o aroganţă seacă, prin care el şi-ar fi exprimat o dorinţă neînţeleasă de el însuşi de a mă domina. Poate din cauza faptului că atitudinea mea presărată cu accente sadice, dar totuşi sinceră, îi dădea impresia că s-ar simţi inferior, în această relaţie nedefinită pe care o aveam. Ceea cu adevărat se întâmpla era o simplă coliziune cu aparente scântei a personalităţilor noastre dominante. Şi totuşi, odată cu trecerea timpului m-a lovit ideea: cuvintele lui cu siguranţă nu erau arogante sau ar fi dorit să mă domine, erau pur şi simplu adevărul.
         A existat o perioadă în acea lungă relaţie a celor doi în care, de câte ori se aflau singuri, el o privea într-un mod pe care ea nu-l putea înţelege. Era captivant, pentru că era clar că ascunde mult prea multe sentimente, sau poate doar o singură idee mult prea complexă. În orice caz, acea privire o făcea să se simtă violată – simţea cum, odată cu acele sentimente greoaie, îi pătrundea în inimă, îi citea şi înţelegea fără probleme acel colţ al sufletului ei pe care nici măcar ea nu-l cunoştea prea bine.
         Deşi erau împreună, între ei exista o distanţă creată de marile diferenţe dintre ei. Ea, după ce devenise iritată de faptul că partenerul ei o înţelegea mai bine decât s-ar fi înţeles ea însăşi, acum se resemnase şi devenise imună la acele priviri în care simţea ceva arzător. Poate că acel mod de a-l aborda era crud, cu o privire nici măcar rece, ci pur şi simplu nepăsătoare, dar ea niciodată nu se gândi la sentimentele lui.
         Şi asta fusese cea mai mare greşeală pe care o făcuse. Exista cineva acolo, acum chiar lângă ea, care o iubea cu tot sufletul ca şi cum ar fi ceva normal. Dar acum totul era în trecut.


          Aveam de gând să-mi exprim sentimentele despre cântecul lui Yuuya Matsushita într-o manieră care să redea atmosfera melodiei, dar se pare că gândirea mea relativ depresivă a umbrit acest aspect.
         Sincer, nu ştiu de ce îmi plac melodia şi videoclipul ei atât de mult. Amândouă sunt relativ stereotipice (e totuşi greu să găseşti muzică care să nu fie într-o anumită măsură stereotipică), dar prima dată când am văzut videoclipul (atunci am auzit melodia prima dată) singurul lucru care mi-a trecut prin cap a fost: „chestia asta e pur şi simplu…frumoasă”. Ceea ce mă face să-mi dau seama că totul se datorează acelei doze greoaie de carismă pe care o are Yuuya Matsushita.
         Poate lucrurile care fac experienţa acestui videoclip diferită faţă de tona de melodii asemănătoare este faptul că este japonez şi este melodia lui Matsushita-san (el cântă primul ending de la Durarara!!, „Trust me”, ending-ul de la Kuroshitsuji II, „Bird” şi opening-ul de la noul anime „Natsuyuki Rendezvous”, „SEE YOU”).
         Melodia s-ar încadra în genul R&B, versurile sunt, în mare parte, mărturisiri de dragoste şi faptul că se oscilează între vocea lui Matsushita-san şi o voce feminină necunoscută face melodia să sune mai profund, mai pasional, mai sincer. Trebuie să-l lăudăm pe Matsushita-san pentru acea notă lungă, puternică, clară şi superbă pe care reuşeşte s-o menţină undeva pe la sfârşitul melodiei.
       Videoclipul este filmat undeva aproape de ocean (sau mare, dunno), undeva prin Asia (n-am recunoscut vreo limbă în special, şi nici japoneză n-am văzut, ci doar firme şi magazine cu nume tipic asiatic…dacă stau să mă gândesc, ar putea fi foarte bine filmat şi în altă parte a globului). Tipa, partenera şi presupusa persoană iubită, vocea feminină a melodiei, probabil, nu mi-a plăcut în special (mai ales că make-up artistul a crezut că ea, cu buzele ei pline de asiatică, ar mai avea nevoie de o tonă de gloss – lucru care o face, în ochii mei, respingătoare). Faţă de Matsushita-san, tipa e cu siguranţă inferioară (bineînţeles, doar e doar un model :))). Matsushita-san, în schimb, pe parcursul melodiei ne arată diverse figuri şi stări de spirit -  face o treabă destul de bună în a încerca să transmită sentimente pe care, practic, nu le are (sau poate îşi crează în minte o imagine sau stare care îl face să exteriorizeze o anumită figură – lucru care, dacă ai imaginaţie, nu e neapărat greu). Exemplificat, când se uită în ochii partenerei lui (bine, de fapt se uită la cameră), privirea lui se aprinde într-o anumită măsură care te face să simţi sentimentul pe care-l transmite; în aceeaşi situaţie însă, tipa reuşeşte să aibă şi ea o licărire în ochi, dar nu pare să fie atât de puternică (licărire care ar trebui să fie dragostea ei pentru partenerul ei, nu?).
         Mai multe despre Matsushita Yuuya când apuc să scriu despre albumul lui, 2U.

„I’m loving you
Kimi dake wo suki de iru no ni…”
  See You.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top