Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 20 august 2012

Dacă nu te-aş fi întâlnit...

...poate că acum sufletul meu
ar fi fost nemuritor


         Oraşul plânge, se îneacă în ceaţa nopţii, care se ridică dusă de ritmul greoi al respiraţiei amorului înconjurat de întuneric. Dragostea mea, care cu flacăra ei falsă mă face să sângerez, îmi aduce un strop de viaţă mie şi oraşului.
         El, provocat de acele circumstanţe imprevizibile şi, acum, inevitabile, îşi purta zâmbetul strălucitor de sadic în timp ce îşi îneca simţurile în acel cântec de dragoste ieftină. O făcea într-un aşa mod încât părea că-şi cântă el pentru el însăşi şi una şi acceaşi persoană-şi, sau cel puţin aşa aş fi vrut eu să văd acel cântec, un inm al narcisismului.
         Dar el îşi ascundea acea simplă fericire în spatele unei figuri care ar fi trebuit să fie prefăcătorie, dar devenise originalul: avea şansa ca, după ani în care trăise în umbra oarbă a nopţii, să iasă la lumină şi să strălucească, luminând noaptea cu propria-i lumină.

Devenise orbitor.
Aşa că nu am putut face altceva decât să mă îndrăgostesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top