Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

miercuri, 29 august 2012

Arzând sub zăpada verii

Miracolul s-a transformat
în rutină

        Sub lumina distrugătoare a soarelui care făcea aerul din jur înecător, lumea părea atât de coruptă şi nu exista nici măcar o privire care să pară a emana o altfel de lumină. Farmecul copilăriei, al dragostei şi al amintirilor n-a fost încă spulberat, ci doar transformat în ceva antic, de mult pierdut. Mi-am zâmbit mie pentru că nu m-am schimbat, am zâmbit acelei Mări Negre pentru că şi ea era neschimbată şi am primit de la ea o simplă revelaţie: amândouă eram superbe.
 
       Asta a sunat ciudat de narcisist. Dar aşa a fost, dacă stau să mă gândesc. M-am întors de pe litoralul românesc (nu-mi dau banii la alţii, deşi şi la noi e al dracu' de scump!)...marţi noapte. Am venit în capitala mea prăfoasă cu nişte bronz care nu-mi place, cu inima puţin seacă şi cu dor de vise.
         Am fost la Eforie Nord, staţiune în care mergem în fiecare an, eu şi familia mea. Cunosc orăşelul ăla ciudat de bine şi îl iubesc aproape la fel de mult pe cât îmi iubesc capitala coruptă. N-am nimerit o gazdă extraordinară anul ăsta - a fost cald în cameră. Dar oricum noi nu prea stăm prea mult departe de mare, deci mi-a fost parţial indiferent. Vremea a fost bună, în ultimul week-end de vară a fost caniculă şi o aglomeraţie infernală încât n-am mai avut bilete de tren să plecăm duminică, astfel că am plecat luni. Când am plecat noi a început să plouă :)).
         După o săptămână în care m-am chinuit să mă trezesc la ora 6 [ai mei au un program genial pe litoral], am sesizat o grămadă de lucruri despre mine - oriunde mă duc, mă redescopăr [din nou sunt narcisistă]. Astfel că pe plajă m-a lovit o zgârcenie groasă - în halul în care mai bine muream de sete decât să dau atâţia bani pe un suc [şi eu sunt pretenţioasă...dar pe plajă orice e scump [numai ţigările nu, alea au acelaşi preţ everywhere]]. Eu, care la mare mă răsfăţam la greu şi goleam instant portofelul lu' tata. Apoi, pare-se că puternicul meu complex de superioritate evoluează pe zi ce trece. Şi cum la mare nu ai cum să nu fi înconjurat de oameni, era inevitabil să mi se facă scârbă acră de diversele forme de idioţenie pe care le manifestă unii indivizi [şi totuşi, să ne bucurăm! foarte puţine persoane topless sau cu tanga [nu ştiu însă ce-o fi pe la Costineşti]].
         După vreo două zile deja mă plictisisem [şi am stat 7!] iar la anul nu mai fac greşeala să stau la mare mai mult de două nopţi. După trei zile deja se formează o rutină, farmecul de la început dispare şi devine relativ obositor. În ultima zi, ca de obicei, m-am ars puţin. Ce mă enervează pe mine este faptul că litoralul românesc are atâta potenţial şi toată lumea şi bate pur şi simplu joc; dar am spus-o şi o mai spun: eu nu mă duc să dau bani la străini. Ţara mea e prea fumoasă.
         În tren, la venire, am discutat cam vreo oră cu doi americani. Mergeau la Constanţa, la nunta fiului lor cu o româncă [şi uite cum încă o româncă (poate) frumoasă şi deşteaptă se înstrăinează şi se corceşte, dar asta e problema ei]. Soţ şi soţie, undeva pe la 60 de ani, aveau o fermă undeva pe lângă Atlanta parcă. Tata le-a vorbit despre România, folosindu-se de infinitele lui cunoştinţe (omul ăla e o enciclopedie), eu am vorbit mai mult cu doamna [care arăta bestial pentru cei 59 de ani ai ei] şi ne-am holbat la poze cu pisicile ei adorabiiiile. Îmi arată domnul o poză de pe telefonul lui (aveau ăia nişte i-phone-uri blindate zici că erau seifuri, puteai să le scapi în mare şi tot trăiau - carcase dure care pentru nişte fermieri) cu o pisică supeeerbă, bătrână de 22 de ani [OMFG!] and I was like "so fluffeeeeh!", and the man was like "but she's soooo old." and I was like "so what if she's old! she's cute!...and fluffy" and the woman said "like that, teach him!". În final am făcut schimb de contact info şi vreodată dacă mă duc în America, trec prin Georgia să văd păuni. Zicea tipul că au acolo un mini-zoo - nici n-am înţeles toate numele de animale pe care mi le-a înşirat.
        Abia când am ajuns pe litoral am observat de trend-uri tâmpite sunt vara asta - culorile neon. Culori care sunt greu de purtat, trebuie echilibrate atent şi nu pot fi purtate oricând. Dar lasă că piţipoancele nu chiorăsc dacă văd lime prăzului cu albastu închis. Lăsând de-o parte miiiiiiile de tâmpenii pe care l-am văzut, mi-am luat nişte brăţări [niciodată n-ai destule], un ceas din ăla miştoc de buzunar şi nişte ochelari de soare galbeni pentru că îmi stăteau ciudat de bine. Am cărat după mine volumul 9 din Kuroshitsuji, l-am citit de două ori numa' în acea săptămâna [în total de 5 ori] şi m-am holbat atent la fiecare ilustraţie. Trebuie să-mi cumpăr toată manga aia....!
         Vara asta am avut pe fundal Koi no HEAT WAVE de la GRANRODEO şi superba Anata ni deawanakereba de la Aimer - ending-ul de la Natsuyuki -, care nu s-a ridicat la nivelul aşteptărilor mele.

Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top