Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

marți, 3 iulie 2012

E deja iulie?!

Momentul ciudat în care
îţi doreşti să devii inutil

      Nopţile de vară nu-mi insipiră acea magie de vis pe care o visez eu în timpul iernii, ci mă lasă cu un sentiment amar de singurătate, urmat de o oboseală inevitabilă, totul culminat de nişte pişcături enervante de ţânţari. Uneori, în momentele în care prin minte îmi trece un posibil fir al viitorului şi mă apucă disperările, ajung să mă gândesc la lucruri extreme. Aşa descopăr cât de depresivă şi laşă pot fi.
      În ultimul timp am intrat într-o rutină insuportabilă care nici măcar nu se învârte în jurul meu sau a vreunei persoane la care ţin. Atunci când mă apucă nebuniile şi mă dau tare cu capul de dulap, doar cu speranţa că atunci când deschid ochii lumea va fi puţin mai frumoasă, sunt trezită de vocea stresantă a mamei care-mi înfundă pe gât nişte responsabilităţi care nu au nici o legătură cu mine. Cam aşa s-au dus trei săptămâni din vacanţa mea. 
      Am fost atât de prinsă în ultimul timp încât ziua pare mult mai lungă, dimineaţa mult mai gălăgioasă şi noaptea mult mai obositoare. Abia aştept să plec din oraş şi să scap de tâmpenia asta care-mi ia vacanţa. Eu care ador locul ăsta.

      Recitind unele din volumele din Kuroshitsuji, mai specific cele pe care le-am cumpărat şi le am în casă, am realizat din nou cât îmi poate place seria asta. Ştiam că există nişte musical-uri, pe care acum le-am găsit şi le voi vedea cât de curând posibil. Acum ascult character song-urile sezonului doi şi pot spune că sunt chiar impresionată: muzica sună prea bine, potrivită fiecărui personaj, iar seiyuu fac o treabă genială. Deşi sincer nu mă omor după cântecele lui Sebastian [seiyuu - Daisuke Ono] pur şi simplu pentru că OnoD sună mai bine când vorbeşte decât când cântă, după părerea mea. Cu timpul, am de gând să colecţionez toată manga [acum am doar trei volume - VI, VII şi IX].

    În volumele nouă, zece [probabil şi unsprezece, nu-mi amintesc sigur] Yana Toboso [autoarea Kuroshitsuji] ne prezintă un personaj numit Charles Grey, inspirat după al doilea conte Grey, Charles, care a fost prim-ministru al Regatului Unit, personalitate după care s-a dat numele ceaiului englezesc "Earl Grey" [pentru cei care nu ştiu, acţiunea din Kuroshitsuji este plasată la sfârşitul secolului XIX, mai specific pe timpul domniei reginei Victoria]. Mie personal mi-a plăcut foarte mult ideea, personajul în sine fiind foarte atractiv şi interesant. Plus, am învăţat nişte lucruri interesante.
      Sezonul anime de vară a început săptămâna asta în forţă şi eu am o listă destul de lungă de lucruri pe care le voi viziona. Plus, încerc ca pe perioada vacanţei să văd toate anime-urile pe care le am în listă [cam 100], dar acum vedem cât timp voi avea. Din sezonul de primavară care s-a terminat cam acum o săptămâna merită menţionate Tsuritama şi Sakamichi no Apollon, despre care voi pomeni când voi avea, again, timp.

Happiness >.<

Un comentariu:

 
back to top