Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

joi, 12 iulie 2012

Dans sângeriu

Conştiinţa îi era înecată
de o dorinţă imposibilă

     Sub strălucirea falsă a luminilor artificiale, paşii ei deveneau lini numai pentru că erau purtaţi în braţele şi cu zâmbetul acelei persoane cu ochi amari. Sub podeaua de sticlă care vibra atinsă de sunetul tocurilor celor două fete care în mişcarea lor se asemănau cu două adieri de vânt, apa care părea amestecată cu sânge din cauza luminilor sângerii se unduia în valuri mici. Dansul lor armonios de nebun continua în timp ce luminile se spărgeau una după alta, doar pentru a reveni la strălucirea lor din nou.
      Şi atunci când cântecul le-a ameţit, au căzut amândouă la pământ, una peste cealaltă, lovite de acea durere dulce a corpului care devenise epuizat din cauza unei prea puternice fericiri.
      Un alt cântec a făcut luminile să se aprindă din nou peste ele, şi au dansat din nou, îmbătându-se în fericirea de a fi împreună din nou. Dar aceea dintre ele care alesese să o ţină pe cealaltă în braţe, privea acum acea fericire cu ochi stinşi; ar fi vrut să plângă, dar acel subţire fir al speranţei pe care încă îl ţinea strâns în mână îi secase lacrimile. Oricum, singurul lucru pe care-l regreta era că a existat acel moment de slăbiciune în care numai vocea acelei fete cu zâmbetul nepăsător a făcut-o să plângă. Regreta, ea, o egoistă care până atunci plânsese numai pentru ea însăşi. Sentimentul acela care-i sfida aparenta ei putere o făcea să vrea să distrugă.
      Melodia, şi odată cu ea şi dansul, îşi atinse apogeul. Acum fata cu zâmbet nepăsător şi rochie din dantelă de culoarea luminii se îndrepta cu paşi repezi spre partenera ei. Astfel că dantela albă se găsi aruncată puternic în aer, lansată de braţele brunetei cu ochii stinşi; mişcare în care bruneta îşi adunase, gata să explodeze, toate acele sentimente ale ei care nu putuseră fi arse în adâncul inimii ei. Continuând să sfideze aerul, fata reveni puternic la pământ, tocurile ei loviră podeaua de sticlă care se crăpă şi se deschise, pentru a primi în adâncurile de altfel nu prea adânci dantela care acum evident că îşi schimbase culoarea.
      Ochii mei stinşi în amărăciune nu aveau să se întoarcă niciodată pentru a vedea dacă apa se făcuse sângerie sau nu. Tot ce ştiu e că după ce sticla s-a spart, n-am mai auzit nimic de sub ea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top