Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

miercuri, 18 iulie 2012

Braşov and all sorta feels

„Kurama…
he’s perfect!

         E ciudat, acel sentiment. Mă cuprinde dintr-o dată şi mă face să vreau să ţip, pentru că sunt în sfârşit conştientă că am fost eliberată din chinul zilelor nesigure. Derutată de entuziasmul relativ calm al zilelor care urmează, totuşi nu simt că mă pot desparte de regretele mele. Regretele şi teama că acest sentiment se va transforma în ceva mult mai urât.



         Oricât încerc, în final e imposibil să nu-mi fac nişte aşteptări. Dar încerc să văd viaţa ca pe o aventură, fiecare moment ca pe o provocare. Asta, când mă simt productivă.
         În ultimele zile m-am aflat oriunde, numai acasă nu. Sâmbătă a murit bunica mea, astfel că două zile au fost pierdute [sau câştigate?] la ţară, într-o relaxare totală, în timp ce toată lumea muncea. It’s not like I skipped, I just didn’t think I could be of any help. And my music was begging me to listen to it for hours. Mi-am revăzut însă verii [tot neamul, defapt], m-am făcut şi cu nişte bani şi în final nimeni nu mai jelea, ofc.
         Asta mi-a decalat plecare la Braşov cu o zi, dar nu aveam de ales. Azi de dimineaţă am avut parte de un mini heart-attack când am auzit că tata nu vrea să mă lase să iau laptopul cu mine, dar în final, cu ajutorul mamei, am reuşit să-l conving. M-am urcat în tren la ora şapte şi am ajuns în Braşov cu bine, unde m-am întâlnit cu Koori cu un zâmbet mare pe faţă.
         De Koori am dat în…postarea asta. Am făcut rost de id-ul ei de mess, am făcut schimb de numere de telefon şi după cinci minute ne-am găsit vorbind ore întregi. Şi de cam trei luni nu cred c-a fost zi în care să nu vorbim.
         Braşovul este, spre deosebire de Bucureşti, muult mai verde. Centrul arată bine, clădirile alea antice sunt aliniate de frumos pe străduţe înguste şi când am fost la Cărtureşti n-am găsit nici un fel de manga [disappionted]. Le-am luat alor mei o vedere [obicei vechi de-al meu] care sper să ajungă la ei până ajung eu acasă şi Koori a dat de un semn de carte genial cu un haiku [poem japonez scurt] pe el.

         Şi astfel zilele mele se anunţă a fi epice. Cu o tonă de fujoshi feels, o tonă de glume sarcastice marca Koori şi muuult anime.

Hahaahahaaaaaaappiness >.<
Şiiiiiiiiii să nu uităm să-i spunem lui Misaki-chan OTANJOUBI OMEDETOU [deşi ziua ei fost’a pe 14] şi ‚La mulţi ani!’ epicei mele mame.

4 comentarii:

  1. Wa, fruuumos! Mă bucur că-ţi place Braşovul :3
    Ai trecut deja în centru? Ai văzut şi Colegiul Naţional Unirea, e chiar lângă drumul care duce spre Piaţa Sfatului. Acolo o să şi merg la liceu :3
    Mişto de tine! Distracţie plăcută în continuare! :3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact prin centru a fost ieri si e posibil sa fi trecut si pe langa scoala ta, but i really dunno. Ma gandesc relativ intens daca avem timp si bani sa ne urcam in tren si eventual sa ne oprim la Azuga.

      huuuuugs >.<

      Ștergere
    2. Uy, poate apucaţi să treceţi... Depinde şi cât timp stai. Eu în weekend o să fiu plecată T.T
      Daaaar.... săptămâna viitoare mai mult ca sigur o să ajung într-o zi la Braşov, poate mai apucăm să ne vedem.
      Dacă nu, lăsăm pe toamnă, la Nijikon. Deja i-am anunţat pe ai mei să nu-şi facă planuri :))

      Huuuuuug :X

      Ștergere
  2. Hei hei tu! Ai un premiu si o leapsa aici :">
    http://strange-song.blogspot.ro/2012/07/diiiita-mai-leapsa.html

    RăspundețiȘtergere

 
back to top