Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 24 iunie 2012

Culoarea minciunilor

Fiecare zi mă face
să vreau să-mi schimb viaţa

       Secundele trec ca o pedeapsă nesfârşită, iar eu zâmbesc ironic figurilor care mă privesc de pe hârtia veche. Amintindu-mi de lacrimile amare pe care le-am vărsat, mă doare când mă gândesc că n-am cum să opresc această suferinţă. Nu o voi opri, o voi distruge cu silă şi îmi voi trăi viitorul liberă, fără să trebuiască să suport cuvinte amare şi minciuni. Suferinţa asta...simt cum mă face mai puternică.
GRANRODEO - ウソノイロ (Uso no Iro)

       Poate că defapt sunt o masochistă ascunsă în spatele unui caracter sadic. Îmi place să sufăr, să plâng; simt că odată cu lacrimile plâng slăbiciunea din mine. 

       Când am auzit-o pe Teo vineri spunând "Şi uite că s-a dus clasa a IXa", m-a lovit: au trecut nouă luni! Cursul crud al timpului a continuat, curgând pe lângă şi prin noi. Anul şcolar s-a terminat fără prea multe rezultate speciale, cu câteva dezamăgiri şi un sentiment superb de libertate. Şi totuşi, nu credeam că în vacaţă noi dormi mai puţin decât când mergeam la şcoală.  Ironiaaa.
       Finţa nocturnă din mine e activă, lucru pe care-l puteţi observa dacă vă uitaţi la ora postării. Deşi ar trebui să fiu praf de obosită. Vineri, pe la prânz, în timp ce eram cu Misaki, m-a sunat mama să-mi spună ca tata în sfârşit se operează. Am mers la el la spital, apoi la bunica mea la spital [bunica fiind în starea în care are nevoie de supraveghere continuă]. Având în vedere că trebuia să mergem în fiecare zi la bunica şi destul de des şi la tata, mi-am dat seama că voi avea nişte zile pline şi obositoare. E abia sâmbătă [se face duminică când mă trezesc], toată nebunia ţine de două zile, şi eu simt că au trecut două săptămâni. Dar trebuie să mă descurc.
        Înainte ca tata să se interneze am plâns mult din cauza lui, pentru că el e singurul om care poate să mă facă pe mine să plâng numai din cauza unor cuvinte. Noi, fiind amândoi încăpăţânaţi şi tata foarte irascibil, ne scoatem ochii destul de des, dar asta nu e neapărat o problemă. Devine o problemă când ajung să plâng în fiecare zi într-un mod din ăla în care mă doare [fizic]. Poate că mă consum prea mult, dar eu de obicei nu prea mă stresez, aşa că trebuie să compensez cumva toate sentimentele pe care pur şi simplu le înghit fără probleme. Bine pentru mine că trec repede peste stările astea [care de ceva timp au devenit tot mai intense].
       Vineri ar trebui să plec la Braşov, dar nu ştiu dacă situaţia din acest moment [şi mama mea nesigură şi fricoasă] îmi va permite să plec. În ultimele zile am dormit şi patru ore pe noapte. Ceea ce nu e deloc bine, deşi eu rezist relativ binişor [I mean I'm awake now].

        După ce Koori-chan a vrut să joace Silver Chaos, un joc yaoi, şi nu l-a putut instala [pierdere de timp cu instalarea jocurilor japoneze, dar se merită], am decis să-l încerc eu. Problema era de sistem de operare: eu am vechiul şi stabilul Windows XP în timp ce ea are Windows 7 [care face mutre la jocuri japoneze în general]. Am jucat de mi-au ars creierii, până...dimineaţa devreme [noaptea târziu ar fi prea devreme]. Este un joc foarte bun, având în vedere că e primul meu joc yaoi. Arta este făcută de Takatsuki Noboru, povestea este relativ interesantă [fantasy and stuff] şi jocul are o tonă de rute şi peste 100 CG-uri. So currently I keep raping the skip button.
        M-am apucat să ascult albumul SUPERNOVA al genialilor băieţi de la GRANRODEO. Şi...este maginific! Adică e GRANRODEO, duuh. Formaţia mea japoneză favorită. Melodia mea preferată de la ei, ROSE HIP-BULLET este pe album, şi, deşi am asculat-o de o tonă de ori, încă o ador. Superb sună şi Haitoku no Kodou şi SEED BLASTER, plus Uso no Iro care-mi aminteşte de lacrimile cu care am udat asfaltul din curte. Review on Miyano Mamoru's FANTASISTA coming up soon.

         Am citit cele mai recente capitole din Kuroshitsuji şi am rămas praaaaaf. Yana Toboso a folosit pentru noul arc o idee simplă şi relativ stereotipică [care cred că era cerută şi de fani, deoarece era inexistentă în întreaga serie]. Practic *spoiler* i-a băgat pe Ciel şi Sebastian în mediul unei şcoli, lucru pe care l-a introdus într-un mod destul de original. Arta ei, ca de obicei, este superbă, Sebastian e numai bun de făcut praf cu iubire iar Ciel, mai ales după arcul cu circul, a devenit destul de bun în ale actoriei necesară în viaţa de zi cu zi, adică prefăcătoria. Pentru toţi cei care au văzut anime-ul şi le-a plăcut sau nu, manga e mult mai bună [are inclusiv un Titanic!].

Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top