Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

marți, 26 iunie 2012

AQUARION EVOL

Sau legenda pasională
a apogeului clişeicului.

        Aquarion Evol începe cu câtecul piţigăiat al unei fantome, care va aduce faţă în faţă privirile a doi adolescenţi. El, în disperarea de a-şi păzi virginitatea, ameninţată puternic de fata vrăjită de aerul de ratat pe care tânărul îl emana, va prinde aripi luminoase şi va zbura către cerul gol. Însă acolo se va lovi de un alt tânăr, mult mai experimentat decât zburătorul nostru, dornic de a fura virginitatea nu numai fetei, ci şi zburătorului. Înconjuraţi de mormane de fier, aceştia vor avea un orgasm sălbatic, dar în final tot virgini vor rămâne.
            Mhhmhh...Trebuia să fac mişto de AQUARION, TREBUIA! Let's get serious:
         DEAVA, sau Academia Aquaria există pentru a antrena tineri cu puteri speciale care vor pilota Aquaria, roboţi formaţi prin unirea unor nave numite vectori, unire în care chiar sufletele piloţilor se conectează pentru a scoate la lumină o putere superbă. În DEAVA, băieţii şi fetele îşi desfăşoară activităţile separat, nefiindu-le permis să comunice. 
      Amata Sora şi Mikono Suzushiro se întâlnesc într-un cinematograf în care rula filmul care spunea o legendă veche de 12000 de ani, "Skies of Aquaria". Un atac al the "Abductors", invadatori care veneau pe Pământ de pe planeta Altea, îl pune pe Amata în situaţia de a pilota un Aquaria. Alături de Mikono reuşesc să învingă inamicul, deşi nu aveau nici o experienţă anterioară în a pilota Aquaria. În urma luptei cu sălbaticul inamic, zidul care despărţea căminele feteleor de cele ale băieţilor din Academia Aquaria este spart.
          Ce am scris eu acolo sus nu e neapărat exact [am trecut peste primul episod şi zidul nu se sparge, dar vă asigur eu că e jos cât de curând posibil], având în vedere că am început Aquarion la început anului. L-am văzut ongoing, deci. Mi-a luminat cu puterea lui distrugătoare fiecare zi de luni. Iar acum mă roade sentimentul ăsta groaznic şi vreau să plâng din cauza melancoliei...s-a terminat! MY FEELS!!!
[Coperta de la coloana sonoră] De la stânga la dreapta: My sexy boy Kagura, The Mikono Wench şi Zburătorul Amata.
          Prima impresie despre Aquarion o găsiţi aici. LOL =)). Citind acum ce am scris atunci, îmi vine să râd de cât de genială sunt [mai mult spus ar fi spoilere]. La început mi s-a părut exagerat de clieşic şi predictibil, dar m-a atras [e sexy!]. Pe parcurs a rămas la fel de clişeic, dar atât de înnebunitor încât nu m-am mai chinuit să-l prezic. În penultimul episod am vărsat o mini-lacrimă [maxima cantitate de hidrogen pe care glandele mele lacrimale o pot secreta când văd anime-uri dramatice], iar la ultimul ştaim ce se va întâmpla. Şi totuşi i-am dat nota 9, pentru faptul că a fost HILAR.
         Am văzut şi seria precedentă, sau mai bine zis strămoşul lui Aquarion, Sousei no Aquarion, dar nu e nevoie s-o vedeţi pentru a înţelege ce se întâmplă în EVOL, pentru că în EVOL acţiunea se petrece într-o altă eră. Plus, despre evenimentele importante din Sousei se menţionează undeva prin EVOL, deci nimeni nu rămâne confuz. EVOL se diferenţiază de Sousei prin faptul că EVOL este mai complex, mai divers şi pur şi simplu superior predecesorului lui.
         
       Povestea este...mhhmhh, Aquarion e primul meu mecha. Frumos început, nu? Deci n-am cum să-l compar cu alt mecha, decât predecesorul lui, pe care l-am văzut după ce am început EVOL. Dar Sousei şi EVOL sunt aşa similare încât o comparaţie ar fi inutilă. Se foloseşte de la început motivul destinului, lucru care este orbitor de clişeic, dar totuşi le iese binişor toată şmecheria. Au reuşit să amestece o grămadă de genuri, lucru care bineînţeles a făcut ciorba asta de anime ceva mediocru din punct de vedere al firului narativ. Şi totuşi, din nou, a ieşit gustoasă ciorba asta de romance, mecha şi dramă. Finalul a fost exact ceea ce credeam, deşi la un moment dat, pentru că creierii îmi erau carbonizaţi de la prea multele tâmpenii care se întâmplau acolo, nu mai eram exact sigură de sfârşit. Epilogul a fost supeeeeerb, m-a făcut să plâng [şi să confirm până la final că Zessica este o biatch *don't look at my Kagura sexy boy like that you wench!*] şi mi-a convenit la nebunie modul în care au ajuns personajele.
         Grafica este demnă de un anime din 2012. Faţă de Sousei, EVOL este absolut superb. Totul străluceşte într-un mod orbitor [nu chiar acelaşi shine ca în unele manga shoujo, dar undeva pe acolo], roboţii sunt mult prea mult pentru mine şi personajele sunt îmbrăcate [sau dezbrăcate] în moduri cât de diferite posibil. Acţiunea, exploziile, ochii lui Mikono, zâmbetul lui Kagura şi aripile lui Amata, toate sunt orbitoare. Şi sexy!
        Sunetul...dăăhăă...sunt un geniu! Am zis undeva prin prima mea impresie că coloana sonoră îmi sună mie a capodoperă...la acest moment este singura coloană sonoră din cele aprox 150 de anime-uri pe care le-am văzut pe care am asculat-o în întregime. Sunetul este compus de Kanno Yoko [vă daţi seama ce geniu e asta dacă i-am reţinut şi numele?!], care a mai compus pentru destule alte anime-uri. Eu i-am mai auzit muzica în Sakamichi no Apollon, şi pot spune că muzica tipei e versatilă şi perfectă.
        Personajele...oooooo DOAMNE! Numărul exagerat de personaje care au un rol important şi trebuie menţionate aici îmi aminteşte de discursul genial pe care am reuşit să scriu când am vorbit despre Mawaru Penguindrum [altă capodoperă!, la un nivel cu totul diferit de Aquarion]. Mhmhhh, let's begin:

  Eroul nostru zburător este Amata Sora [sora înseamnă cer :))], personaj simpatic şi relativ stereotipic, cu un trecut dramatic [toooţi au trecuturi dramatice]. Mie de Amata mi-a plăcut de la început pentru că puterea lui e de o aşa natură încât nu-l lasă să mintă [ain't that nice?]. Seiyuu-ul lui este adorabilul Yuki Kaji, pe care de curând l-am tot observat în rolurile astea dese de băiat pămpălău căruia îi este trântită o putere imensă în cap. 
  La polul opus se află MAH OMFG SMEXY BOY Kagura Demuri [faaaaaaaaangirling], un animal pasional şi neexperimentat pe care vreau să-l distrug [my pervy side is activated]. În fine, Kagura are rolul de a diversifica povestea, în jurul lui formându-se mai multe posibilităţi de prezicere a epilogului. Făcut de Uchiyama Kouki [pauză de fangirling: ascult soundtrack-ul Aquarion şi am ajuns la melodia aia superbă cântată la pian care mă face să vreau să valsez *life's so beautiful when it has an awsome soundtrack*]...revenind, făcut de Uchiyama Kouki [Soul din Soul Eater sau Yuki Natsuno din Shiki], Kagura este my absolute favorite. Uchiyama Kouki face o treabă genială pentru Kagura, remarcându-se astfel ca fiind un seiyuu relatv versatil [în comparaţie cu rolul lui din Soul Eater].
  Duduia Mikono Suzushiro [mă abţiiiiin să nu fac spoiler. ah! Aquaria Mau Sora pe fundal! MY FEELS!!!] este acolo pentru a face viaţa grea tuturor. La început n-o suportam, dar acum sincer nu-mi pasă ce face. I can only look at Kagura. Ea este acolo ca şi element de conexiune să spunem [and Amata's biatch] şi este pur şi simplu genul ăla de plângăcioasă care este totuşi blândă şi zâmbitoare pentru că nu ştie ce-i aia suferinţă adevărată. Făcută de Kayano Ai [care s-a remarcat în ultimul timp prin anime-uri gen AnoHana şi, încă ongoing-ul, Hyouka], în final este neschimbată.
  The Worldwide Known Bitch Zessica Wong este elementul cu boobs din primul episod [după va cădea în umbra lui Mix]. Zessica [nice name bitch] este un alt element care poate influenţa epilogul [în loc să vă dau spoilere, vă bag în ceaţă], şi, ca şi Mikono, are şi ea o nice side. Şi aparent ceva ruşine! Soarta lui Zessica este, din nou, previzibilă, parţial însă. Pentru că se ajunge la ceva la care nu m-aş fi gândit [nu m-am obosit să gândesc], lucru care complică lucrurile, totul pornind de la sentimentele Zessicăi. Vocea ei este a lui Hanazawa Kana, pe care sigur am mai pomenit-o; iarăşi, Hanazawa arată că este versatilă prin rolul Zessicăi.
  Antagonistul ar fi Mikage Towano, un înger cu puteri absolute şi botul mov. Nu glumesc, he's so gay he's using lipstick. Îmi place de el pentru că, deeh, e un sadist [like meh] şi îi chinuie pe ăştia în nişte moduri atât de frumoase încât vreau să-i dau un high-five. Făcut de superbul Nakamura Yuuichi [Tomoya Okazaki în Clannad], seiyuu care sezonul ăsta este peeeste tot O.O, Mikage aduce elementul gay al seriei [pe lângă Cayenne şi Shrade].
Suzushiro Cayenne
  Suzushiro Cayenne este fratele nefolositoarei Mikono, un tip mult mai normal şi mult mai respectabil decât sor'sa, cuz he haz powah. Făcut de Kenichi Suzumura [care este atât de genial şi versatil încât eu nu l-am recunoscut deloc [nu, urechea mea nu e praf *whistle*], Cayenne nu se remarcă cu nimic decât cu faptul că vine la pachet cu Shrade Elan, o superbitate de băiat fragil care ne distruge cu simfoniile lui, cu vocea lui Namikawa Daisuke.
Shrade Elan

Mix
  Cea mai genială tipă din anime este cu siguranţă Sazanka Bianca, o fujoshi. Şi nu pentru că e fujoshi, ci pentru că e badass şi nu plânge ca proasta din cauza unei cepe [if you get what i mean]. Dintre fete mai merită menţionată Mix, cea cu big-bang-urile şi nimic mai mult [şi totuşi, doamne cât se complică situaţia din cauza tipei ăsteia].  
Yunoha Suroor
  Yunoha Suroor şi povestea ei de dragoste sunt poate cel mai dramatic aspect al întregii poveşti, iar în final o avem pe directoarea Crea Dolosera, o puştoaică genială care spune vreo 20 de replici în toată seria, dar eu o iubesc pentru că ea iubeşte donuts-urile.
Muso Jin
Andy Hole
  Dintre băieţi trebuieeeee să-l pomenim pe Muso Jin, care prin episoadele în care my sexy boy Kagura nu prea apărea, ajunse să fie preferatul meu. Pur şi simplu pentru că tipul ăla e atât de inocent şi superb încât mă doare când mă gândesc. Frumooos, seiyuu-ul lui Jin se numeşte Fukushima Jun, dar bineînţeles că eu văzusem Fukuyama Jun [şi m-am întrebat cum e posibil, pentru că pe JunJun e imposibil să nu-l recunosc].  Genial printre băieţi ar fi şi Andy Hole [numele ăsta...facepalm!] care are un hobby în a săpa gropi şi nu numai. Şi, nu în ultimul rând, Donar Dantes, unul dintre generalii din Neo-Deava, care este făcut de inconfundabilul Junichi Suwabe <3.
        AQUARION EVOL prezintă într-un mod dramatic vieţi predestinate de iubiri antice, la pachet o doză bună de fanservice divers şi pentru toate gusturile, de la big-bang-uri şi abdomene cu pătrăţele la replici care cu siguranţă vor arde nişte creieri. Comedia tipică tinerilor neexperimentaţi şi fazele amuzante care se petrec în orice şcoală, plus doza de romanţă clişeică, nevinovată şi totuşi previzibil de complicată, dar tot clişeică [am spus asta de două ori :))] aduc nuanţa de normaliate în Aquarion. Se mai adaugă o amestecătură de mecha, sci-fi şi fantasy pentru a obţine o poveste aparent originală, totul pentru a duce la o acţiune nebunească, dacă ne referim la roboţi, sau pasională, dacă ne referim la romanţă. Superbă ciorbă, nu? Da' să vedeţi ce gust are!

*Abnormally long posts about anime FTW!*
De ce după am revăzut ultimele 5 minute din ultimul episod vreau să-i dau zece? Zece e prea mult pentru cileşeele astea, dar Aquarion a fost pur şi simplu...superb. Aaaarrrhg, my life! Îl revăd, clar. Cândva.
IT'S SO BEAUTIFUL IT MAKES ME WANNA CRY.
"Eşti atât de frumos încât mă disperi!"

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top