Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 19 mai 2012

Zenryoku Danshi!

Număr zilele
şi urletele din spatele tunetelor

        Uneori mă sperie faptul că dorinţa mea puternică de schimbare m-ar putea face să pierd ceea ce deja am obţinut cu greu până acum. Şi totuşi, în fiecare secundă se găseşte cineva, ceva, o replică sau un gest care să mă dezamăgească, să-mi arate cât de diferiţi sunt oamenii. Îmi înghit dorinţele, las partea mea tolerantă să mă controleze şi în final îmi dau seama că e nevoie de un efort imens pentru a nu fi singur.
        Visez pierdută la nopţile scurte în care briza mării îmi dă părul peste ochi şi îmi amintesc că mi-am propus ca vara asta să fabric amintiri pe bandă. Sună ciudat, nu?


        Mai am o teză [le geografie] de dat vinerea viitoare şi am terminat şi cu aparentul stres al tezelor, care pe mine nu m-a afectat deloc. Cam 80% din timpul în care am învăţat pentru teze a fost la şcoală, în alte ore, deci pot spune că am reuşit să-mi conserv cu succes preţiosul timp liber. Mai am trei săptămâni în care trebuie să iau note cât mai mari, şi asta nu pentru că am note mici, ci pentru a-i da peste bot lu' tata care spune că "nu mă mut eu din liceu, că nu-mi iese mie media peste 9,50"....staaai că vezi tu! [uneori mă întreb dacă omul ăla n-are nici un pic de încredere în mine şi are impresia că n-am nici o valoare sau pur şi simplu face mişto de mine...:-?]. Lucrul clar e că m-am încăpăţânat să-mi trec peste lenea specifică, iar până acum mi-a ieşit mult prea bine.
         Am mai vorbit cu diferiţi oameni zilele astea [inclusiv cu Sara care era să-mi dea un atac de cord când am văzut că pe mess scrie cu "io"], într-o aşa măsură încât telefonul meu e veşnic la încărcat. Habar n-am dacă ăsta e un lucru bun. Mi-am amintit ieri o fază pe care i-am zis-o mamei, ceva ce se întâmplase anul trecut cam pe vremea asta, una dintre bucăţile istoriei cu nebunii mei [uitându-mă acum la poze, mă apucă groaza când văd pereţii camerei mele care la vremea aia erau goli - acum fiind plini cu moaca lui Sebastian şi altele - ]. Mama n-a fost mirată de fapt în sine [distracţie nebunească şi cam nevinovată], ci de faptul că nu mă credea în stare de aşa ceva. Mi-a plăcut că în final am râs amândouă pe seama întregului lucru; iar eu sunt absolut mândră de mine că am reuşit să nu mă scap timp de un întreg an.
         
          Zilele astea mi se tot reaminteşte că a fi veşnic tânăr este una dintre proprietăţile de bază ale acestei substanţe numită frumuseţe japoneză. Unul dintre seiyuu mai noi prin industrie pe care eu am pus ochii este Hosoya Yoshimasa [Nezumi în No.6, Wataya Arata în Chihayafuru - anime despre care trebuie să fac odată o postare cum trebuie, pentru că m-a omorât entuziasmul să scriu despre el când încă era ongoing - ]. Problema mea este că am trăit prea mult timp cu greşita impresie că Hosoyan ar fi o excepţie de la regulă şi că, defapt, el este cu siguranţă mai tânăr decât alţi seiyuu. Apoi m-a lovit Koori-chan cu simpla "nu ştii că are 30 de ani?", şi mi-a picat faţa.
          Hosoyan, pe lângă atenţia care i se acordă acum în doze relativ înecătoare, mai şi cântă. Chiar foarte bine. Astfel că, împreună cu Masuda Toshiki [care e groaznic de adorabil >.<] formează grupul MaxBoys [clişeic nume, sincer] şi se ocupă amândoi de un program radio numit "Zenryoku Danshi" [全力男子], pe care eu m-am apucat să-l ascult de pe Nico Nico Douga [youtube a devenit nul]. Astfel că în ultimele zile am ascultat cele două superbe melodii pe care băieţii le-au lansat pe single-ul Taisetsu na Mono [tradus ceva gen lucruri -sau fapte, idei smth like that- valoroase - sau importante, tradus mai direct -]. Prima dată le-am ascultat noaptea, iar mica bucată de dramă [dialog înregistrat] în care vorbeau despre album m-a făcut să ţip [bine că nu era tata acasă!]. Sincer, drama cd ascultate noaptea sunt parcă de o mie de ori mai geniale.


           Este şi un videoclip "the making of" în care sunt absolut adorabili, de care nu mă mai satur. Melodiile în sine sunt pur şi simplu frumoase : "Taisetsu na Mono", prima melodie, e relativ tipică, dar eu sunt sigură că nu mă voi sătura de ea prea curând; a doua, "Sakura", este la fel de minunată, mai lentă decât prima şi mai lungă. Mă enervează că prin "Taisetsu na Mono" au băgat nişte autotune evident care nu cred că era necesar, dar în rest vocea lui Hosoyan este absolut genială. Versurile sunt blânde, drăguţe şi mie pur şi simplu îmi încălzesc inima. Apoi, ascultându-le programul radio, e foarte amuzant modul în care se adresează unul altuia: Masuda-kun îi spune lui Hosoya-san ori "Nii-san" [reminds me so much of Okumura Yukio from Ao no Exorcist], ori "Hosoya-san", iar Hosoyan îi spune "Massu". Ceea ce-mi aminteşte că trebuie să mă apuc ascult "Dear Girl ~Stories~", dar, faţă de "Zenryoku Danshi", care are cam 30 de episoade, DGS a ajuns undeva pe la 250 [Kamiyan, popular şi plin de succes ca de obicei :))]. Astfel că zilele astea nu voi putea să ascult altceva.

Happiness >.<

More Mamo-chan and Hosoyan adorkableness here. Eu personal îi ador aici pentru că sunt îmbrăcaţi în hakama =p~.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top