Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

miercuri, 9 mai 2012

Vending Machine

Pentru că aşa suntem noi,
mereu clătinându-ne pe drum.
I dare you to guess which ones are my legs >:)
         E absolut minunat atunci când îţi dai seama că nimănui nu-i pasă cât de beat de fericire eşti tu. Şi te îneci în aerul proaspăt în timp ce ţii de mână alţi nebuni pierduţi ca tine. După tot timpul care a trecut, mi-am dat seama că am tot ce mi-aş putea dori, şi că uneori visez degeaba lucruri imposibile. Poate ar fi mai bine să preţuiesc ce am acum.

         Azi a fost liber prin Bucureşti, că doar acuma e meci. Mie mi-a convenit că m-a scăpat de şcoală. M-am trezit prea de dimineaţă. adusă la viaţă de torsul laptopului care mersese toată noaptea, săracul; după ce i-am dat un restart, am frecat un pic conexiunea wireless şi a mers [în sfârşit!], pentru că devenise stresant să fiu legată de cablul de net [eu care mă plimb cu laptopul în braţe prin casă]. M-am uitat la Tasogare Otome x Amnesia, un alt ongoing de pe lista mea, care ar trebui să fie un horror, dar până acum s-a dovedit doar un ecchi suportabil şi totuşi interesant. Aveam de gând să mai văd şi altele, dar am intrat pe Tumblr şi am rămas pe blogul lui Koori câteva ore bune. 
         Apoi m-am întâlnit cu Shiro [la metrou vorbeam la telefon, eram una lângă alta, şi nu ne vedeam - chiorime absolută] şi am mers la mall. Am mâncat nişte îngeţată, am vorbit despre LlamaD şi alte minunăţii, apoi am hoinărit ceva prin magazine şi ne-am întâlnit cu Mika-chan şi un tip pe care nu-l cunoşteam, Marian. Am fost, culmea, în Poli, unde am avut parte de o groază de aventuri. De la glume despre şosete pe dealuri pline de de buruieni, la râsete insuportabil de incontrolabile la adresa unei sticle de cola. Am luat o sticlă mare de cola şi de câte ori cineva încerca să bea, pe noi fetele ne apuca un râs infernal care nu avea nici un fel de motiv sau sens. Şi aşa ne-am chinuit noi să bem nişte guri amărâte de otravă şi eu am luat acid pe nas. La despărţire am făcut câta'mai îmbrăţişarea de grup [în jurul sticlei de cola] şi trebuit ca Marian să le împingă pe nebunele alea două la metrou că altfel nu mai ajungeau acasă.
         Ascult GRANRODEO în continuare [Can Do] şi nu mă satur. Şi număr zilele până la vacanţă.

Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top