Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 6 mai 2012

Uragiri no Yuuyake

Dacă simţi răsăritul,
ştii că ziua de mâine va avea sens.

            Odată cu soarele care înnebunbeşte pământul, mintea mea distrusă o ia din nou razna din cauza vibraţiei vocii lui. Podeaua bubuie ca în fiecare noapte nebună în care difuzoarele îmi fac urechile să răsune, şi visele mele se transformă în realitate odată cu minunea distrugerii speranţelor.
            Ce feţe au putut face! Mă întreb cât de mult au înţeles din acel scurt moment în care vocile lor străbăteau aerul, deşi ei nu vorbeau. Practic, totul a fost acoperit de propria lor dorinţă şi pasiune. Teoretic, se simţeau excluşi. Deşi era clar că eu îi admiram. Şi asta doar pentru că mi-am înfipt uşor degetele în părul roşcatului meu şi i-am dăruit un pic din respiraţia mea. Poate că cu asta le-am luat-o şi pe a lor. Ador să fac oamenii pe care-i ador să sufere.

            Astăzi m-am trezit după un vis ciudat în care eram urmărită şi speriată. Micul dejun l-am luat în curte, fiind poluată fonic de vecina care n-are altă viaţă decât să stea toată ziua cu mucoşii ei lângă gardul care ne desparte curţile [deşi are câta'mai locul unde să-şi lase copii să urle] şi să asculte ce vorbim noi. După ieşirea de ieri am ajuns la concluzia că aveam o grămadă de anime de văzut [să prind diverse ongoing-uri din urmă], aşa că asta am făcut cam jumătate din zi [oricum asfaltul din Bucureşti ardea, aşa că n-am îndrăznit să dau pe afară - asta fac la vară când devin imună la defectele ei]. Plus, ca în fiecare zi liberă, pe mama a apucat-o dorul de a face curat inclusiv sub podele.

          Din ce am văzut merită menţionat Jormungand [her name is Koko, she is loko~], un anime care prezintă activităţile explozive ale unui vânzător de arme, o tipă total nebună şi pe gustul meu. Apoi aveam nebunie la alt nivel, Tsuritama, în care este vorba, printre altele, de o gâscă genială numită Tapioca [hell yeaaah! defapt e vorba de o adunătură de puşti care pescuiesc]. Şi, pentru ziua de azi, capodopera sezonului [asta fiind prima impresie], Sakamichi no Apollon, care prezintă un grup de puşti care cântă jazz şi se îndrăgostesc pe bandă rulantă [relaţii realiste, muzică realistă, so much win!]. Şi multe altele, dar nu le iau pe toate odată, că aşa nu mai termin.
          Mâine mă duc la specatolul dragei mele Nexa [mah waifu], care de când a intrat la liceu, s-a apucat de actorie [şi chiar i se potriveşte! that diva blood of hers] şi abia aştept. Într-un fel aş putea spune că sunt geloasă, ea îşi exploatează potenţialul şi acum are o posibilă ocupaţie în viitor. Trebuie şi eu să mă gândesc mai bine ce vreau să fac cu viaţa mea, doar sunt conştientă că visele nu mi se vor împlini. Şi eu care nu mă credeam negativistă.
          Gotta love KISHOW, pentru că are absolutul talent de a fi inredibil de genial când lumina scenei în loveşte. Şi împreună cu absolut adorabilul Miyano Mamoru, care pe scenă îşi construieşte o altă dimensiune, îmi distruge liniştea nopţilor [şi somnul mamei >:)]. Scena asta luminoasă şi nebună are puterea de a schimba oamenii, iar atunci când scoate ce e mai bun din ei, lumea parcă străluceşte mai frumos. Şi acum mă chinui să-mi downloadez toată nebunia asta ca să-i văd pe nebunii ăştia în acţiune \m/.


Happiness >.<


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top