Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 21 mai 2012

This way to the ministry of magic...

Şi nu uita să tragi apa

Să zicem că eu aş fi Hinata, Yuzuru ar fi Irina şi Meda, Naoi [the girls and, tabun, Koori, are going to kill me for this]

       Sunt anumite lucruri cu care mă laud, aspecte şi capabilităţi pe care le cunosc prea bine şi subiecte în care ştiu că nu am cum să greşesc. Unii se laudă cu propria persoană, dar uită să precizeze exact ce este de lăudat la acea proprie persoană, care defapt este patetică şi deci, nu are nici un drept să se laude. Atunci când mă lovesc de părerile, obiceiurile proaste sau comportamentul necizelat [şi eu am defecte, dar măcar încerc să le controlez şi corectez] al altora, toleranţa sau scârba mă lovesc, astfel că sunt puţine situaţii din care ies rău. I just taught myself how to act in a way that I find appropriate.

       Mai sunt patru săptămâni de şcoală, iar weekend-ul ăsta e Otaku. Pare că voi supravieţui fără probleme, trebuie să iau cât mai multe note săptămâna asta ca să scap odată de stres. În rest, şcoala mă uimeşte cu anomaliile ei. De exemplu, azi când am intrat în baie ca să mă schimb pentru ora de sport, am văzut pe placajul ăla din spatele wc-ului scris "This way to the ministry of magic" şi o săgeată spre wc. Interesant a fost că şi Irina a nimerit chestia aia, care e undeva între stupidă şi relativ originală. La ora de engleză profesoara mi-a spus că răspunsul meu nu e bun, doar pentru ca după-aia să explice Medei şi Irinei că defapt [dacă stai să întorci pe faţă ce ea a spus pe dos] răspunsul meu era corect. Mă distruge profa aia de engleză care-i dă colegei mele care nu ştie ce-i aia "astonished", face dezacorduri şi pronunţă ca naiba, medie mai mare ca mine. România, n-am ce zice.
Moaar Naoi because the pistols are badass.
       Spre drum spre casă am avut o discuţie relativ aprinsă, dar civilizată, cu fetele mele, despre simplul subiect "japonezii ăia sunt ciudaaaaţi!". Nu am cum să-i înţeleg pe oamenii ăştia care n-au văzut decât un fir de praf din ceea ce înseamnă anime şi spun că nu le place. Dar le-am lăsat în pace, fiindcă ştiu că n-am cum se le conving. Şi, ca fapt divers, la test la logică, ca să fiu sigură că ideea mea e originală, am folosit idei despre Evanescence.
      Tocmai am terminat episodul 21 din Aquarion EVOL [ultimul apărut], episod care a fost un deliciu care mi-a oprit inima pentru o clipă. Recomand această nebunie ["eşti atât de frumos încât mă dispeeeeri"] tuturor fetelor [şi băieţilor care ar putea-o înghiţi] care vor un anime care se le facă să râdă şi plângă în acelaşi timp [într-un mod ceva mai diferit de cum o face Angel Beats!]. Vorbind de Angel Beats!, după ce am vorbit azi cu Misaki, am făcut rost de toate melodiile care au apărut prin anime şi acum le ascult cu ceva mai multă atenţie. De menţionat ar fi Ichiban no Takaramono [acolo sus], care aproape m-a făcut să plâng în episodul ăla cu Yui. Vedeţi Angel Beats!, fie pentru Kamiyan, fie pentru povestea originală, fie pentru muzica bună, fie pentru comedia la fel de bună, fie pentru acţiunea scânteietoare, fie pentru drama psihologică subtilă, fie pentru toate astea [na'vă motive, nu glumă].

Şi na'vă nişte Kagura pentru că n-am putut găsi ceva mai spectaculos din ultimul episod Aquarion care să nu fie spoiler


Happiness >.<

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top