Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

duminică, 13 mai 2012

Michi-biraki II


De la stânga la dreapta: Ana, Mika-chan, Misaki, Sayuuki [eeeu] şi Shiro-chan + Marian undeva pe acolo


        Honto ni natsukashiii~, şi asta doar pentru că anul ăsta mi-am dat seama cât de neschimbată sunt. Şi totuşi m-am maturizat, fără ca nimeni să-şi dea seama. Astfel că am urlat ca o nebună ca de obicei, am făcut lucrurile pe care doream să le fac şi m-am luat o doză bune de fericire. Cel mai bun drog existent.


     Am vrut din tot sufletul să fac nebunii astăzi cu Misaki a mea pentru că flacăra iubirii noastre [pentru Sebastian şi alţii] arde de cam un an. Îmi trebuia un motiv pentru care să mâncăm prăjituri, nu? Astfel că m-am trezit ciudat de devreme de dimineaţă [mă omora entuziasmul şi nu aveam chef să dorm], m-am uitat la anime [ca de obicei [Kuroko rullz!]] şi am luat acel drum lung şi cam pustiu care duce la Grădina Botanică din Bucureşti unde s-a ţinut, din nou, festivalul de cultură japoneză "Michi-biraki" ["Drum deschis"] organizat de studenţii secţiei de japoneză a Universităţii din Bucureşti. Sincer, mi se pare, din anumite puncte de vedere, mai bun decât Nijikon sau Otaku.
     Pe drum m-am întâlnit cu cele două vechi nebunatice, Mika-chan [Ana] şi Ana [Cash Cash~ XD], împreună cu Shiro-chan [pe care am uitat total unde am cunoscut-o!, plus că şi ea a uitat!] şi Marian [şi încă un tip care după ceva timp a plecat]. Am trecut pe lângă manga cafe-ul care îmi făcea cu ochiul mult prea tare [a fost frumos că faţă de anul trecut, de data a fost în aer liber [că n-a plouat]] şi am mers în amfiteatru ca să ne uităm la anime [otachii ăştia!] unde am văzut primul episod din Kuregahime [genial anime!]. Apoi a venit şi Misaki.
       Am fugit cu ea la manga cafe unde am citit cel mai bun yaoi pe care l-am văzut vreodată [mai bun decât Sekaiichi Hatsukoi!], fangirlisme la greu, chicote şi râsete atât de...pline de zel încât Ana la un moment dat se uita la noi şi zicea "nu vă cunosc". Şi am râs şi mai tare, fiindcă le pusesem ăstora imnul cartofului [Danshi Kokousei no Nichijou]. Ne-am mai plimbat, am trecut pe la karaoke, unde era o listă kilometrică de cântece din care ştiam şi eu cam 5-6, am cântat "Trust me" a lui Yuuya Matsushita [primul ending din Durarara!!], şi a fost chiar nice [deşi îmi tremurau mâinile] fiindcă fetele de la karaoke erau foarte drăguţe. 


       Şi totuşi, am rămas cu o altă dorinţă pe care o voi împlini la anu' [anul ăsta a fost karaokele], să mă îmbrac într-un kimono [deşi alea am vaga impresie că erau yukata, nu kimono]. Am luat [tradiţie deja =))] prăjituri cu răvaş [delicioase!], am râs, făcut glume, scormonit prin genţi, şi tot felul de alte nebunii [YOLO!]. Apoi am mers cu Misaki în mall, am mâncat mâncare cu beţele [deci chinezească], prăjituri şi am bătut ceva magazine. Iar în drum spre casă am ajuns la teribila concluzie că trebuie să văd 07-Ghost [l-am downloadat deja, dar a venit tata acasă =  no anime late at night :(].
    
Mai vreau zile din astea!
Happiness >.<

[am observat că semnătura asta cu "Happiness >.<" o ţin de un an deja! time is amazing O__O]
Credit for the picture up there goes to Misaki for finding it. Plus, dragă, e atât de adevărat cum ne-ai potrivit!

Şi, de final, uite origami-ul luat anul trecut [şi semi-distrus încă de atunci]. Anul ăsta n-am luat origami, deşi am văzut câteva. Plus, dear Misaki, care anul trecut luaseşi tona  de origami, să ştii că pe alea eu nu le-am văzut la tine în cameră. Le mai ai? Eu îl am b-) [yolo!]

Un comentariu:

  1. Stiu.zici ca K-on a fost un anime facut pentru noi 5. xD ni se potrivesc nu numai personalitatile dar si varstele xD.Si da mai am origami-urile xD.

    RăspundețiȘtergere

 
back to top