Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 5 mai 2012

Light My Fire

Focul urii mele te va distruge
în timp ce vei ţipa de plăcere

       De când m-a întâlnit, el era conştient că alături de mine îşi va găsi groaznicul sfârşit, şi am putut să-l simt cum îşi îneca frica şi îndoielile în alte sentimente pe care nu le înţelegeam. Şi totuşi m-a iubit pentru ceea ce aveam să devin, în final înecându-se în propria-i dorinţă. Eu oare l-am iubit sau l-am compătimit? L-am distrus, asta ştiu sigur.

       Zilele în care pământul ardea deveneau insuportabile, astfel că a fost mult prea uşor să iau o decizie rapidă şi, totuşi, iremediabilă. Am fost crudă, şi asta mi-a reproşat-o chiar el, pentru că, până în final, eu am fost cea care a dominat tot ceea ce însemna fiinţa lui. Mi-am dat seama că se simţea frustrat, poate pentru că nu era în stare să treacă peste propria-i dorinţă. El era mai puternic, dar eu mereu am fost cu un pas înaintea lui. Sau cu o lovitură.
       Fugea de mine, şi văzându-l disperat şi totuşi mânios, mi-am dorit şi mai mult să-l fac să sufere. Şi odată cu durerea mea, am aruncat asupra lui o flacără care a ars pământul verde. Simţeam cum arma din mâna mea mă seca de putere, şi parcă o iubeam mai mult de cât îl doream pe el. Şi a venit spre mine, fiindcă i-ar fi fost frică dacă aş fi venit eu spre el; corpurile noastre s-au arcuit într-un dans al disperării în care el era ars de flacăra nebuniei mele iar sângele meu curgea de pe pielea pătrunsă de lama din mâna lui. A jucat murdar, pentru că m-a privit cu cei mai blânzi şi iubitori ochi pe care i-am văzut vreodată, şi pentru o secundă am simţit că-l vreau înapoi. Dar o cale de întoarcere nu mai exista, aşa că am fugit fără vreo ţintă şi m-am aflat deasupra lui după ce am urcat scările care dăduseră viaţă viselor mele. M-a urmărit cu zâmbetul lui blând şi acum amândoi ne aflam într-o lume mică, înconjurată de întunericul nopţii. Aş fi vrut să-l împing ca să cadă pe pământul ars, dar el m-a prins înainte şi mi-a spus că voi ajunge să trăiesc numai prin amintiri, pentru că mi-am distrus singură sensul vieţii. Am simţit cum mi se încordează muşchii de mânie când l-am auzit şi l-am ars din nou, de data asta adânc, iar el m-a tras după el când a căzut. 
       Când am deschis ochii am simţit o durere imensă şi rece înăuntrul meu, iar când am vrut să mă mişc, mi-am dat seama că el, plin de acelaşi sânge cu miros dulce, se afla la pământ, sub corpul meu. Şi curgea sânge, sânge care nu era al lui. Atunci mi-am dat seama cât de mult m-a iubit, pentru că a ales să mă lege cu lama morţii de el. Am închis ochii şi mi-a prins buzele într-un sărut amar, adânc şi plin de amintiri, sentimente de mult distruse. Am deschis ochii doar ca să-i văd pe ai lui închişi pe veci şi am realizat că sabia lui trecuse prin mine şi prin el. Şi am căzut alături de el alături de ultima mea picătură de sânge care păta pământul ars.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top