Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 28 mai 2012

Când tot ce văd este Kagura

Aş vrea să valsez
pe firul infinitului


          Mă trezesc în fiecare dimineaţă cu puternica impresie că ziua mea este deja pierdută dacă singurul lucru pe care-l voi face va fi să merg la şcoală. Deschid ochii şi privesc unde apuc, ori la Sebastian, ori pe geam, şi gălăgia de afară mă face să vreau să înjur pe cineva. Apoi mă ridic din pat şi-mi amintesc că viaţa e totuşi frumoasă şi merită trăită. Saaau mă trezesc constrânsă de vocea [în acel moment] enervantă a mamei. Life goes on.



        Astăzi nu m-am dus la şcoală pentru că scârba mea infintă de locul ăla şi problemele mele cu stomacul mi-au dat nişte dureri insuportabile care m-au ţinut sub pătura caldă. Ascult ploaia şi melodia asta superbă de pe coloana sonoră Aquarion Evol şi îmi amintesc puţin melancolică de scurtul vals care ieri a luat locul doi la concursul de cosplay. Şi nu mă pot abţine din a-l mânca pe Kagura din priviri.
        M-am trezit praf de obosită după ce noaptea trecută eu ascultam Paradoxical ZOO şi alergam ca o nebună prin cameră la ora 2, într-o gălăgie infernală cu care nu am cum să mă obişnuiesc [eu care suport multe], făcută de 'vecini'. Îmi vine să înjur, la colţul străzii e câta'mai fleaşca de clădire de 14 etaje unde e sediul primăriei Bucureştiului [deci strada plină de maşini, nici loc să respiri n-ai, dară'mite să parchezi, nu contează că eşti locuitor al zonei], dimineaţa e mereu gălăgie fiindcă vecinii mei sunt un atelier de unde se aud simfonii de flexe şi ciocane, şi toate astea într-un cartier de case care are cam şase străzi. Bucureştiul, loc al trandafirilor uscaţi
        Astfel că am prins din urmă anime-urile pe care nu le văzusem în weekend, şi anume Acchi Kocchi şi Accel World. Acchi Kocchi, o comedie drăguţă, este încă pe lista mea pentru că reuşeşte să nu mă plictisească, deşi nu e o comedie neapărat bună. Iar Accel World a pornit de la o idee originală, o duce bine, Yuki Kaji în rol principal sună bine, dar nu are acel ceva care să-l facă, pentru mine, un anime carismatic. Vedem ce se mai întâmplă. Azi mai am de văzut Hiiro no Kakera, la care nu ştiu de ce încă mă mai uit, fiindcă e plictisitor, Tasogare Otome x Amnesia, care săptămâna trecută a fost ceva mai interesant şi Hyouka, care e bun, dar îmi miroase prea tare a Clannad pentru a mi se părea un anime 'genial'.

         Am văzut, of couuurse, AQUARION EVOL. Şi am luat o doză distrugătoare de KAGURA, sexy man-ul meu preferat încă din primul episod. Mi-am dat seama că modul în care vorbeşte e prea genial [nu vă fac spoiler, vedeţi nebunia aia de anime], că ochii lui superbi şi că Uchiyama Kouki e un seiyuu absolut magnific [my eaaars]. Ascult coloana sonoră Aquarion EVOL [evident] şi este absolut miununată. Citisem mai devreme postarea mea cu prima impresia asupra anime-ului ăsta şi eram ceva de genul 'i see what you did there', past self. Nu ştiu cum vor fi zilele mele de luni fără explozia asta paradoxală de anime. Ahhh, my feels!

Happiness >.<

Şi na'vă nişte Jinguuji smexyness, cosplay făcut de MiYo, un cosplayer corean care se află pe coperta CosplayGen #5. Tipa aia are o tonă de cosplay-uri din Utapri =P~.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top