Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

miercuri, 4 aprilie 2012

That always dusty spring

Mi-era dor de ceea ce deja
mă stresează.

Happens to me too often. Making that Izaya face, I mean.
        Am observat astăzi că eu reacţionez foarte ciudat, mai ales atunci când gândesc prea repede. Oricare ar fi sentimentul meu adevărat, atunci când cineva mi-l aruncă în faţă urât şi cu nepăsare, figura mea se încruntă. Şi mă uit intens, urât, la persoana care a îndrăznit să mă facă pe mine să mă simt aşa. Urăsc să pierd timpul.

        Azi mă gândeam dacă nu cumva am o plăcere nedescoperită pentru grădinărit...deşi nu cred. Azi la şcoală am plantat câteva flori în curtea interioară împreună cu diriga [care ne-a ţinut un mic discurs despre importanţa naturii şi despre câţi copii ar trebui să facem]. Apoi mi-am omorât picioarele prin Bucureşti.
      Mai întâi la Piaţa Unirii cu metroul, cu nişte bagaje greoaie care trebuiau duse undeva. Eram împreună cu mama. De acolo la Universitate, pe jos. De acolo la Romană, pe jos, pentru că mama habar n-avea unde merge, fie că era cu metroul, autobuzul sau pe jos. Apoi, pe Calea Dorobanţilor până la liceul I. L. Caragiale, tot pe jos. Asta într-o oră cred. În tot timpul ăsta mama habar n-avea pe unde merge, visa staţii de autobuz iar eu mă abţineam să nu-i zic vreo două.
      Am fost la dentist. Pare'se că am o dantură sănătoasă, doar câteva probleme care se rezolvă uşor. Apoi a trebuit să mergem înapoi acasă; mama n-avea abonamentul RATB, deci n-a vrut să se urce în tramvai. Deci am luat-o pe jos înapoi către Piaţa Romană. Am ajuns acasă la 7. Am plecat de acasă la 1. Am pierdut o zi întreagă prin oraşul ăsta prăfos pentru că mama [care trăieşte în el de mai mult timp ca mine, dar nu e născută aici] nu vrea să se adapteze odată şi să înveţe să se mişte mai repede.

       Sunt ciudat de obosită. M-am uitat adineauri la un videoclip superb cu Daisuke Ono; mi-am dat două place peste frunte, una la început, una la sfârşit. Vine ziua lui acuma în Mai şi o să vă spun mai multe despre el. În principal, OnoD este singurul bărbat pe care l-am văzut eu care reuşeşte să arate cât de cât masculin şi foarte atractiv când poartă o eşarfă din pene. Pluus, are aşa o moacă neutră când, prin videoclipurile lui, e înconjurat de gagici cu craci miştoci. Şi îi mai stă bine şi cu luciu pe bot. Nu-l pot numi gay, dar Misa mă va distruge dacă spun că nu e masculin. E doar el, Daisuke Ono, torturat săptămânal de Kamiya Hiroshi. Zici c-am fi eu şi Misaki.

Ohhh and by the way my dear little girl, I can bet a billion dollars that you want to see Dai-chan dancing like a chicken, wearing a scarf made of feathers and acting like a fucking celebrity. Hiăăăăr, poţi să începi să te droghezi, dragă Misaki. Have sweet dreams.


I FUCKING LOVE PO PI PO~.Cine m-a făcut rockăriţă pe mine...ori a vrut să insulte rockul, ori pe mine.
It's so retared, that song.

2 comentarii:

  1. De fapt cred ca Ono-kun e printre singurii barbati care pot purta esarfe pompoase fara sa arate gay ,precum kamyan poate sa poarte o jacheta roz si sa-i stea al naibii de bine.Si noi parca eram in relatie KagerouxRiri dar intrebarea mea e :Cine naiba e Miketsukami?
    Pentru ca ,clar :
    Mika=Watanuki
    Cash-cash=The bunny sadist xD

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. MAJOR LOL.

      Plus...Kamiyan şi Ono-kun sunt şi ei în relaţie KagerouxRiri să ştii.
      Şi Miketsukami e...eee...Miketsukami va fi gagicul tău, când faci rost de un specimen din ăla =))

      Ștergere

 
back to top