Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

sâmbătă, 21 aprilie 2012

Rânjetele fantasmelor nocturne

Nu pot să înţeleg întunericul
Îmi ameţeşte mintea

      Am mai descoperit un sentiment scârbos, groaznic, pe care nu ştiu cum să-l numesc. Dorinţele mele s-au transformat în presupuneri, apoi în idei solide, astfel că eram sigură că altfel decât fericită nu aveam cum să fiu. Dar cineva a avut grijă să-mi dea o palmă frumoasă, din aia dureroasă şi cu impact pe termen lung. Astea toate în secunda în care am aflat că dorinţele mele erau doar...dorinţe. Şi aşa s-a dus naibii vacanţa mea.

      Două săptămâni de vacanţă am fost la ţară, în locul pe care-l urăsc cel mai mult pe lumea asta. Nu am avut ce face, undeva în adâncul inimii chiar ştiam că aşa se va întâmpla. Şi totuşi, în pierderea mea continuă de timp, mi-am mai regăsit nişte mici calităţi şi am scăpat de câteva defecte.
      M-am relaxat prea mult chiar. Am văzut o grămadă de anime [Nisemonogatari, Black Rock Shooter, Fruits Basket, filmele Higashi no Eden, Cencoroll şi încă nişte chestii], a trebuit să trăiesc în aceiaşi zece metri cu mama [noi care în casa mea din oraş vorbim la telefon dintr-un capăt al altul al clădirii fiindcă e prea lungă naveta până în camera mea] şi am făcut o tonă de poze cu cireşul ăla imens înflorit din curte. Care apropo, privit de dedesubt, arată genial noaptea; aveam seri în care amorţeam holbându-mă la stele şi avioane. În fine, preferam să fiu totuşi în oraş, pentru că astăzi, călcând pe asfaltul meu prăfuit, mi-am dat seama din nou că eu ador locul ăsta.
      Trebuia să vin marţi în oraş. M-am urcat azi în tren pentru că nu mai suportam. Şi am şi un car de teme de făcut, dar cu astea mă descurc eu. Intrând azi pe multele site-uri pe care-mi pierdeam vremea, am constat cu stupoare că unele nici nu mai există. Dacă se semnează căcatul ăla de acta eu nu mai plătesc internet, nu mai de ce. 
      Acuum însă, devorez vocea lui KISHOW [de ce vroiam să scriu Kamiyan? :O] şi chitara lui e-ZUKA în superbul lor album...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

 
back to top