Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

luni, 9 aprilie 2012

Hai să ne mărităm!

Şi când lumina nopţii cade peste oraş,
lumea ne aruncă flori la picioare.
Because we are who we are.

          Acele momente în care îţi vine să fugi cu viteza luminii şi să urli ca un nebun pentru că, deh, eşti fericit! Acel moment în care nu-ţi pasă dacă te calcă tramvaiul, maşina, vântul, sau sentimentele amare, care oricum n-au cum să te calce. Mi-a fost dor de Rapunzel a mea cea roşcată. Cu adevărat originală.

        Azi am terminat Higashi no Eden [review comin' up soon, awesome anime], pentru că Misaki nu mi-a răspuns la telefon toată ziua. Într-un fel e păcat, dar pe de altă parte a fost prea bine. Aşa că m-am văzut pe la ora şase cu Shiro-chan.  Am fost în AFI ca să păstrăm ciudata noastră tradiţie de a mânca mâncare chinezească când ne vedem. Atâta ne-a trebuit. Tradiţile astea ne-au omorât de râs.
        Pentru început am comandat, apoi ne-am aşezat la o masă; eu m-am dus să iau comanda. Am luat tava în mână, m-am întors, am clipit şi am văzut ceva alb. "Eh, lumină...dar stai că asta e cam tare ca să fie lumină." Şi aşa a fost, prea tare. Dădusem cu tava de un panou alb, astfel că porţia lui Shiro-chan ajuns direct pe podea. Primul lucru care mi-a trecut prin cap a fost "de când sunt eu atât de neîndemânatică?!". M-am speriat, sincer, dar Shiro a fost chill şi mi-a spus că nu e nici o problemă. Aşa că am mâncat împreună. Şi această împărţire a aceluiaş vas cu mâncare are şi ea efectele ei secundare. Am râs împreună, fie că râdeam din cauza orezului sau a conopidei, fie că mai depănam amintiri. Şi ne-am ars biine limbile, asta ca şi cireaşa de pe tort.
        Apoi ne-am ridicat şi am plecat din zonă; ne-am mai plimbat şi am mai intrat în nişte magazine. Doar ca să constat că zilele astea magazinele sunt pline de lucruri pe care nu merită să dai banii. Am intrat într-un magazin de pantofi, doar ca să realizăm că Shiro nu are telefonul la ea. Panicăăăăă, mai ales pentru ea. Am mers repede acolo unde l-am lăsat, dar bineînţeles că nu era. Aşa că l-am sunat. Cineva îl găsise şi-l dăduse securităţii din mall, astfel că atunci când am sunat mi-a răspuns cineva care mi-a zis să mă duc la recepţia pentru clienţi. Până la urmă l-am recuperat. Nu vreau să ştiu ce s-ar fi întâmplat dacă eu, care ştiu cât de cât să-mi păstrez calmul, nu eram cu ea. 
        Ne-am îndreptat apoi spre metrou ca să mergem acasă. Pe drum am luat-o pe Shiro-chan de talie, eu personal fiind mai lipicioasă cu prietenele mele. Am avut şansa extraordinară şi mult prea rară să dăm de un grup de cocalari, tocmai când eu am dat-o pe roşcată'mea mai aproape de mine. Şi face unul dintre ei "ce faceţi măăă, sunteţi pe invers?", pe un ton din ăla de om prost. Ne-am uitat una la alta, iar în secunda doi Shiro se găseşte cu alt specimen din grup la picioarele ei care, aparent, îi întindea un buchet de trandafiri. Cât am putut să râdem după asta, sincer. Îi zic eu lu' Shiro [în japoneză] "Te iubeeesc, nu vrei să te măriţi cu minee?!". Aparent, pare'se că mi-am tras şi logodnică. Soţie aveam cândva, cică, acum nu ştiu cât de valabilă mai e relaţia asta [zic asta pentru că soaţă'mea Nexa e foarte posibil să-şi fi găsit un Făt Frumos =))].
        În final, pe drum am purtat o discuţie luungă şi ciudată despre yaoi, yuri, şi faptul că pe roşcovana mea n-ar deranja-o să vadă doi băieţi pupându-se. Nu ştiu cum e cu băieţii, nu prea mă interesează, dar ştiu că pe mine nu m-a deranjat s-o pup pe Kata în zilele bune, în care ea se afla deasupra blondului ei.

Hahahahappiness >.

Have some Kagerou-sama. He's bettern than skittles!

Un comentariu:

 
back to top