Passionate, gun, trainwreck, memories, summer, electric, lullaby, senseless, song, sadist :|

HAI SĂ NE JUCĂM ÎMPREUNĂ. CE CIUDAT SUNĂ ACUM, CÂND ACEL SENTIMENT INOCENT A DISPĂRUT DE MULT. HAI SĂ ZBURĂM. NU, O SĂ STĂM PE PĂMÂNTUL ĂSTA ŞI O SĂ ZÂMBIM SARCASTIC PÂNĂ CÂND CINEVA SE VA PRINDE CĂ SUNTEM EXTRAORDINARI. PENTRU CĂ SUNTEM.

joi, 5 aprilie 2012

Dual Wing

Oraşul îmi zâmbeşte din nou,
iar briza îmi aduce aminte
de magia verii.



        Mereu am fost mulţumită cu ceea ce am, deşi în adâncul inimii speram la mai mult. Şi totuşi, când farmecul vieţii mele simple m-a lovit odată cu soarele prea puternic, am simţit că nu mai am nevoie de nimic. Vreau doar libertatea mea, vreau să zbor printre chicoteli ca în zilele copilăriei mele.
         E amuzant cum totul s-a schimbat. Nu faptul că s-a schimbat, lucru care oricum era inevitabil, ci modul în care s-a schimbat. Viaţa asta, zic. Mă întreb...unde e trotineta mea? Vechitura aia care m-a ţinut ani de zile şi care e mult prea încărcată de amintiri. Nu era vară în care să nu bat Politehnica pe ea, nu era lună în care să nu fac răni la glezne din cauza ei. Acum mă plimb cu melodia inocenţei în fundal şi mă rănesc cu simple cuvinte aruncate prost şi fără graţie. E amuzant, sincer. M-am schimbat mult.
         Am fost un copil ciudat de ofticos. Genul ăla de fetiţă care făcea ce vroia, când vroia. Singurul care a avut autoritate asupra mea a fost tata, unicul om de care mi-e cu adevărat frică. Am copilărit într-un cartier mic, cu puţini copii de vârsta mea, marea majoritate băieţi. Mă enerva asta, sincer. Şi totuşi săream entuziasmată când îi auzeam bătând şi strigând la poartă, spre nervii mamei. Acum înţeleg de ce am putut să fim aşa cum eram; grupul nostru era strâns tare de o relaţie complexă, dar deloc importantă. Ceva ce nu cred că voi putea găsi acum.

         M-am plimbat mult astăzi, ca şi ieri. A venit vara, şi deci a venit sezonul plimbărilor lungi pe jos. Aveam de gând să dorm până târziu astăzi, dar la 10 m-am trezit odihnită. Sincer, îmi pare bine că am reuşit să-mi reglez organismul să se trezească de dimineaţă, undeva pe la ora 8. Acum trebuie să reuşesc să mă culc mai devreme, ca să nu mai fiu obosită când mă trezesc. Totul depinde de autocontrol.
        Am fost să-mi iau o pereche de căşti. Căştile mele vechi, perfecte, geniale, s-au stricat [era şi timpul] şi acelaşi model e de negăsit. Ce păcat; ironic e că asta era deja a treia pereche de căşti la fel, şi acum nu se mai găsesc. Mă enervează asta. Mi-am luat deci altele, în care am impresia că se aude încet. Dar sigur mă voi obişnui cu ele, mai ales că pe mine mă cam dor timpanele de la căşti prea puternice.
         N-am mai mâncat îngheţată de mult timp. Şi cum soarele strălucea orbitor afară, am decis să-mi iau una. Şi odată cu ciocolata albă de pe îngheţată, a venit şi o doză frumoasă de nostalgie. Asta şi vocea lui Kamiyan.
         Ascult în continuare albumul lui Kamiya Hiroshi, Harezora. Are nişte melodii absolut drăguţe, despre farmecul vieţii de zi cu zi şi dragostea aia simplă şi uşoară. El în sine e cel mai adorabil...bărbat, să zicem, pe care l-am văzut în viaţa mea. E adorabil la un nivel total diferit faţă de fermecătorul de Daisuke Ono, sau de glumeţul de Miyano Mamoru [care, printre altele, le-a zis lui Kamiyan şi Ono că "se înţeleg prea bine"].

Mâine plec la ţară, mă întorc luni. În vacanţă nu prea cred că o să fiu prin Bucureşti.

Happiness >.<

Un comentariu:

  1. OnoDxKamya POwah xD . Deci chiar semanam cu ei sa dea naiba de nu :))).Si daichan desi e mai mic ,ca si Kamyan pare mai mare :)) si Kamyan il trollareste la greu pe daichan cum faci tu cu mine :))).deci cred ca suntem variantele lor feminine.

    RăspundețiȘtergere

 
back to top